Este necesară o recalibrare a discursului în privința tehnologiilor digitale. Când opinia generală se uniformizează, discursul care diferenţiază și unicitatea trebuie observate.
Îmi amintesc de scurta definiţie pe care am dat-o vieţii, la întrebarea oracolului alcătuit de o colegă din școala generală: un zbucium.
Boris Cyrulnik mi-a rămas în minte de cum am aflat despre constructul său și prin povestea zguduitoare a părinţilor săi și copilăria-i traumatică.
Claxoanele folosite adeseori fără discernământ pot genera sau agrava unele sindroame psihosomatice, atrăgea atenţia, încă din 1967, un reputat profesor de psihiatrie.
M-am întâlnit cu mai mulţi elevi, studenţi și pasionaţi de artă la Noaptea Albă a Galeriilor din Iași. Mi-au vorbit mult despre încântarea și bucuria pe care le-au simţit în faţa lumii de culori și de vibraţii aparte.
Într-una din zilele frumoase de toamnă am mers la Cimitirul „Eternitatea”, orașul subteran unde sălășluiesc veșnic cei care s-au perindat odinioară prin târgul Ieșilor. Printre bătăi de clopot, se auzeau râsete și chicoteli.
Nelipsită de la mesele românilor, ceea ce mulţi producători ne prezintă astăzi ca fiind pâine nu este altceva decât un obiect care seamănă cu pâinea.
Este ușor să învinuim oamenii pentru decizia de a intra într-un fast-food ori într-o sală de jocuri. Mai ușor decât a-i învinui pe cei responsabili.
Ne-am falsificat existenţa și suportăm consecinţele, într-un cerc din care ne e tot mai greu să ieșim.
Mediciniștii ar putea să-și construiască un brand încă din timpul facultăţii, făcând educaţie reală și echilibrând balanţa cu influencerii ce promovează nonșalant pseudoștiinţa.
Nu-mi plac glorificarea și demonizarea epocii actuale. Îmi plac oamenii care se trezesc și realizează ce e cu adevărat semnificativ în viaţa asta. Indiferent pe ce căi.
E ușor să vorbim despre adolescenţă ca despre perioada ne-înfrânării și a încercării multor lichide și fumuri interzise sau dăunătoare sănătăţii fizice și psihice.
Odinioară, lucrarea de licenţă era văzută ca un text menit să însemne ceva, iar pregătirea ei cerea interes, pasiune și timp.
Serviciile educaţionale au nevoie de o estetică și o calitate a formei în care ajung la utilizator, aspect adeseori ignorat azi.
De puţin timp am inaugurat la Iași cea mai mare galerie de artă transdisciplinară din România.
Într-o carte din anul 1956 se scria că una dintre cele mai importante verigi din lanţul de instituţii care asigură dezvoltarea armonioasă a copilului este „creșa”.
Dacă am parcurge scrierile unor autori care au vieţuit pe aceste meleaguri, am realiza că nu a fost deșert înainte, cum ni se tot șoptește zilnic.
Utilizarea în exces a telefoanelor mobile ne-a cam redus la mașinării. Edităm până la perfecţiune tot ceea ce trimitem și ajungem aidoma unor algoritmi: automate de litere și de spaţii.
Ce aspecte ar trebui să ia în considerare un elev înainte de a alege să devină medic? Iată o listă de sugestii*.
Mereu, noi și multe sunt evitările și refuzul de a trece către ronde-bosse, de a da ocol fiinţei întregi. Rămânerea în altorelief continuă a caracteriza rostirea academică.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe