Gala Naţională „Scriitorii Anului” de la Iași, iniţial un prilej de celebrare solemnă, s-a transformat într-o poveste dramatică și, în același timp, profund umană.
Dacă medicii ar fi la fel de la curent cu evoluţia medicinei precum microbiștii cu fotbalul, sistemul sanitar ar arăta cu totul altfel.
Egofobia este o formă de anxietate extremă legată de sine, care se manifestă prin frică sau repulsie față de propria identitate sau personalitate.
Într-un fragment din cartea „Portret în oglinzi paralele” (Editura Junimea, Iași, 1989), regretatul psihiatru, istoric al medicinei și scriitor Constantin Romanescu, deschide o fereastră.
Este esenţial să fim conștienţi de puterea pe care limbajul o are în modelarea gândirii noastre și să nu uităm că, uneori, metaforele pe care le alegem ne pot transforma nu doar vocabularul, ci și însăși înţelegerea realităţii.
În cartea sa recentă, „Determinat. O știință a vieții fără liber arbitru” (Editura Publica, București, 2024), Robert M. Sapolsky aduce în prim-plan o dezbatere intensă.
Cum să transformi auto-reflecția dintr-o capcană a vinovăției într-o unealtă a creșterii personale, în condițiile în care, de obicei, o persoană singură își pune multe întrebări.
Povestea mea nu e doar aceea a unui „accident” de concepţie, ci a unui om care și-a găsit puterea de a-și rescrie propria naraţiune.
Pe aleile universității, la ora prânzului, două studente discutau aprins. Agitația lor trăda o uimire amestecată cu revoltă. „Fată, cum să doarmă cu mă-sa? Pe bune?”, a exclamat una dintre ele, vocea sa tăind zgomotul de fundal.
Unii sunt atât de transparenţi cu semenii lor încât admit că au un schelet în dulap. Și nu este vorba de vreo metaforă, ci, de-a dreptul, este realitate.
Anul trecut am descoperit un autor, uscăţiv la trup, cu tristeţea impregnată adânc în priviri, dar cu un anume magnetism care atrăgea doamnele precum flacăra atrage fluturii.
Declaraţiile Cameliei Voinea după scandalul medaliilor olimpice la gimnastică, dar și altele făcute anterior par a contura portretul unei mame narcisice.
Dacă vom privi atent corpurile sportivilor, de-a lungul zecilor de ani de participare în competiţiile semnificative, vom vedea, în ultima perioadă, trupuri foarte specializate, bine nișate ramurii în care activează.
Luarea în derâdere a sportivilor și a evenimentelor sportive reflectă nemulţumirile pe care cel care ridiculizează le are faţă de propriul trup.
Observându-i la universitate și în orice spaţiu care are atașate zeci de trepte, pot spune că tinerii au dezvoltat o fobie de scări și o dragoste nefirească faţă de lifturi.
În spaţiul românesc e o adâncă antiteză între tânărul preocupat de carte și cel preocupat de mișcare.
„Doctorii trebuie învăţaţi să fie bolnavi”, se menţionează în revistele de specialitate. Negreșit. Dar, cine îi învaţă bucuria de a fi în viaţă și de a o preţui?
Viaţa și frământările lui Ion Creangă ar trebui făcute cunoscute și dincolo de momentele festive sau comemorative.
Oferirea anumitor informaţii despre vieţile unor oameni de cultură este considerată o profanare.
Singuratic agresiv, splendid caracter, care a reprezentat la Paris medicina românească – sunt doar câteva dintre atributele profesorului Victor Gomoiu.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe