Doi cercetători australieni, ce analizează caracteristicile trupurilor sportivilor și evoluţia acestora, scriau că „lumea sporturilor profesioniste a devenit un laborator experimental de extremă autoselecţie ori de selecţie artificială”. În National Football League, un centimetru ori trei kilograme peste medie sporesc venitul sportivului cu 45.000 de dolari.

Pe cât a crescut numărul spectatorilor la nivel mondial, „cu atât au devenit mai rare corpurile cerute pentru a avea succes și cu atât mai mari sumele de bani necesare pentru atragerea acelor corpuri rare spre un anumit sport”, afirmă David Epstein, jurnalist american cunoscut pentru textele sale despre știinţa sportului. Acesta mai scrie că „pe măsură ce universul în expansiune al constituţiilor fizice sportive s-a extins accelerat în toate direcţiile, descoperirea acelor corpuri incredibil de rare a stimulat o tot mai largă și mai costisitoare căutare globală de talente”. Este ceea ce a făcut și România, selectând și naturalizând câteva tinere alergătoare din Kenya.

Bucuria competiţiei sau analiza specialistului?

Privim Jocurile Olimpice de la Paris 2024 în căutarea bucuriei competiţiei sau cu mintea unui fizician, endocrinolog sau genetician?! Sunt avantaje distincte care favorizează dezvoltarea unui viitor campion olimpic? Succesul atletic al gimnastelor din România a fost atribuit sărăciei, severităţii antrenorilor și factorilor socioeconomici și educaţionali, după cum au concluzionat realizatorii unui documentar ce a dorit să ilustreze ascensiunea și decăderea gimnasticii românești.

Site-ul kenyanathlete.com, în articolul „Kenyan athletes changing their citizenship for the benefit of others”, notează: „Turcia, Bahrain, Belgia, Qatar, Coreea de Sud, Israel, Suedia, SUA și multe alte ţări au luat alergători de origine est-africană, în special kenyeni și etiopieni, pentru a-și reprezenta naţiunile în competiţii intercontinentale, la Jocurile Olimpice și la campionatele mondiale. (...) De exemplu, Franţa și SUA au avut nevoie de obicei de kenyeni pentru a-și completa trupele armatei în alte scopuri decât alergarea”. Selectarea și transformarea corpurilor atleţilor reprezintă o chestiune extrem de interesantă. Așa cum au fost acceptarea și participarea femeilor la activităţile de educaţie fizică și sport.

Copilărie greu încercată

Joan Chelimo Melly e acum româncă și are o poveste impresionantă. A primit cetăţenie română după o lungă istorie... încărcată de birocraţie și de priviri piezișe. „Eu nu asociez copilăria cu joaca și jucăriile, ci cu munca și responsabilităţile. Nu am amintiri în care mă jucam, decât la școală, în rest, ţin minte treburile gospodăriei care erau în sarcina mea: aveam de adus apă, de adus lemne, pregăteam ceaiul, mă îngrijeam de animale, nu prea rămânea timp de joacă. A trebuit să fiu de mică foarte responsabilă și organizată. Ce mi-am dorit foarte mult și n-am avut? Pantofi de școală. Majoritatea mergeam la școală în picioarele goale. Am avut foarte rar în copilărie haine noi. Copiii mai înstăriţi primeau haine de Crăciun. Noi primeam haine folosite de la rude, de la copii cărora le rămâneau mici”, își amintește Joan Chelimo.

A locuit multă vreme într-o baracă improvizată, câștiga un dolar pe zi, vânzând mangal din ușă în ușă. „Am trăit precum un călugăr. Nu am făcut altceva decât să mă antrenez, să mănânc și să dorm”, afirmă Joan. Cu banii câștigaţi din atletism a achitat studiile surorilor sale și a contribuit la construirea unui bazin de colectare a apei lângă casa părinţilor săi.

Fugară la 25 de ani

Când deja era în competiţii în Europa, a aflat că este însărcinată. Bărbatul cu care era a alungat-o. La 25 de ani a devenit fugară, fără locuinţă și a născut un copil în afara căsătoriei, un stigmat social major în comunitatea sa din Kenya. A revenit pentru scurt timp acasă la părinţi pentru a-și ocroti bebelușul, Ariana Kechei. „Kechei înseamnă «stea» în dialectul Kalenjin. De când s-a născut, ea îmi luminează calea. Pentru ea am încercat să devin un om mai bun și m-am străduit să reușesc în viaţă. Părinţii mei au făcut tot ce-au putut pentru mine, dar posibilităţile lor au fost limitate. Așa că mi-am propus să-i ofer Arianei ceea ce eu n-am avut. Vreau să fie o fată modernă, educată, puternică și să vadă lumea întreagă, să o înţeleagă”, se confesează Joan.

O apreciez foarte mult pe Joan de când i-am aflat povestea și e bine că am făcut acest pas, ca naţiune. Sper să avem deschiderea de a accepta și de a înţelege că român înseamnă mai mult decât suntem obișnuiţi să credem... Unii dintre compatrioţi par tulburaţi privind corpurile și, mai ales, culoarea pielii sportivelor Delvine Relin Meringor și Stella Jepkosgei Rutto, ce reprezintă acum România. Rezonează mai mult cu un tipar, așa cum este sportiva româncă Bernadette Cynthia Szőcs, considerată de fanii din întreaga lume una dintre cele mai sexy femei din tenisul de masă. Ce să mai spunem despre Mădălina Amăistroaie ori Jaqueline Adina Cristian?