În cultura medicală românească, prea adesea privim formarea profesională ca pe un traseu solitar, când, de fapt, momentele de cotitură se nasc din întâlniri – unele transformatoare, altele ratate.
În viața fiecărui medic apare, mai devreme sau mai târziu, o întrebare nerostită: „Cine m-a văzut când aveam cea mai mare nevoie?”. Nu e o întrebare despre cunoștințe, ci despre apartenență.
Mentoratul ar trebui să fie o punte între generații, dar în realitate se transformă adesea într-un zid. Unii tineri primesc îndrumare, alții doar tăcere. Și acea tăcere nu este neutră – e adesea grea, apăsătoare, uneori chiar distructivă. Replica clasică „prin asta am trecut și noi” nu e o lecție de reziliență, ci o formă de amnezie colectivă. În loc să dizolvăm traumele, le transmitem mai departe, ca pe niște moșteniri veninoase.
Și totuși, nu e nevoie de reforme spectaculoase pentru a schimba această dinamică. Uneori, un simplu „se poate” face diferența. Am primit recent un mesaj de la o fostă studentă – acum medic rezident –, care mi-a scris: „Nu aș fi rezistat fără oamenii care mi-au spus măcar o dată că pot”. Nu se referea neapărat la mine, ci la acei mentori discreți care i-au transmis încredere exact când avea nevoie.
Adevărul este că mentoratul autentic nu are de-a face cu statutul, ci cu disponibilitatea. Nu înseamnă control, ci conexiune. Nu este un act de predare, ci unul de recunoaștere. Așa cum spunea Sir Ken Robinson, adevărata educație nu înseamnă conformare, ci cultivare – iar în medicină, asta înseamnă să cultivi nu doar mintea, ci și umanitatea viitorului profesionist.
Un mentor nu este un idol infailibil, și nici un „șef” care verifică liste. Este un om dispus să fie văzut – cu limite, cu întrebări, cu îndoieli – și să creeze spațiu pentru ca celălalt să crească. Adam Grant ar spune că mentoratul bun nu înseamnă să oferi toate răspunsurile, ci să pui întrebările care declanșează gândirea proprie. Nu să rostești replici, ci să eliberezi gânduri.
Privind înapoi, avem exemple valoroase. Grigore T. Popa, profesor de anatomie, era, în esență, un cultivator de gândire critică. Pentru el, dialogul conta mai mult decât autoritatea, chiar și atunci când studenții îndrăzneau să îl contrazică. A înțeles, intuitiv, că mentoratul este despre a crea libertate, nu obediență. A transmis ideea că medicina nu este doar un set de protocoale, ci o formă de angajament profund față de viață, suferință și speranță.
Astăzi, într-un sistem dominat de birocrație și presiune, tentația este să tratăm tinerii ca pe niște resurse regenerabile: ieftine, înlocuibile, mute. Dar un sistem care uită să investească în dialog nu doar că se erodează, ci își compromite viitorul. Construcția medicului nu se face doar cu examene și competiție, ci cu încredere, modele și conversații care contează.
Una dintre cele mai importante întrebări de adresat la finalul unei zile nu este „Câte cazuri am rezolvat?”, ci: „Pe cine am ajutat să creadă în el?”. A fi mentor nu înseamnă să ai mai multă experiență, ci să ai mai multă disponibilitate de a împărtăși din ea. Nu înseamnă perfecțiune, ci prezență.
Tinerii nu pleacă din sistem pentru că nu sunt suficient de buni. Pleacă pentru că, prea des, nu sunt văzuți. Sau rămân, dar încep să creadă că empatia e un handicap și că vulnerabilitatea e un pericol. Așa se naște cinismul profesional. Și tot mentoratul – cel autentic – este singurul antidot.
Pentru că, la final, nu diplomele fac diferența. Nu titlurile. Ci poveștile celor care spun: „Omul acela m-a văzut. M-a ascultat. M-a încurajat”. Acele gesturi nu se cuantifică în indicatori de performanță, dar ele mențin vie esența medicinei.
Mentoratul nu e despre a face zgomot. Este despre a planta sens – în tăcere, în gesturi mici, în încurajări rostite exact la timp. Și poate că asta ar trebui să devină reflexul fiecărui profesionist: să nu lași o zi să treacă fără să fii pentru cineva dovada că merită să continue.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
.png)
