Vineri, 23 iunie a.c., pe esplanada Spitalului Clinic de Urgenţă Militar din Iași a avut loc ceremonia de dezvelire a bustului doctorului Iacob Czihac, patronul spiritual al acestei instituţii.
Recent, mi-am amintit de șirul reclamelor ce rulau la televiziuni în urmă cu peste un deceniu. Azi, discursul comercial s-a rafinat, este mult mai pătrunzător, și asta se vede în sănătatea românilor.
Buddha cel adevărat, ascetul, nu era dolofan. Celălalt, rotofeiul, devenit popular în lumea întreagă datorită statuilor kitschoase care îl înfăţișează, mi se pare reflecţia unei stări de fapt atât de actuală astăzi: mâncăm, bem și apoi un cântec vesel cântăm.
Mare parte dintre viitorii medici, farmaciști, nutriţioniști nu au ca pasiune sănătatea. Lucrurile nu stau mai bine nici în rândul specialiștilor aflaţi la început de drum sau cu vechime în domeniu.
„Este necesară o pregătire suplimentară a profesioniștilor din domeniul sănătăţii cu privire la strategiile de renunţare la fumat.”
Ce folos tot demersul creativ exterior dacă există atâta ostilitate faţă de propria persoană?
Câţi dintre noi continuăm a ne distruge zilnic, dinspre interior înspre exterior și retur?!
A trebuit să învăţ o lecţie dură ca să schimb modul în care înţelegeam mersul și alergatul.
Care vor fi cele mai căutate abilităţi profesionale? Cât de mult vor conta alegerile pe care le faci în viaţă, dincolo de aceste abilităţi?
De când mă știu mi-a plăcut să experimentez, să cunosc și să învăţ ceea ce alţii au vrut și au putut să-mi transmită. Viaţa te distribuie câteodată în roluri pe care nu ţi le dorești, și, ca atare, un antrenament anterior e mai mult decât necesar.
Orice eșec este un bun motiv de analiză și reflecţie. Până la a construi relaţii de calitate cu ceilalţi, să aruncăm o privire în interior și să ne autoanalizăm.
Ce e amorul? Un lung prilej pentru durere. Asta-i perspectiva cu care te lasă Eminescu. Cu ce gust, cu ce miros, cu ce senzaţie am învăţat că este asociată viaţa? Ce am văzut îndată ce am avut ochi să deslușesc și minte să înţeleg?
Din păcate, mulţi oameni dedicaţi au parte de un final nefericit. Sunt îmbarcaţi și expediaţi în aziluri, unde se sting degrabă și în lacrimi, în loc să fie ajutaţi la domiciliu.
Chiar dacă cele două războaie mondiale m-au impregnat cu multe povești cumplite, păstrez două fotografii de-ale bunicii, capturate în vremea războiului, și rămân cu zâmbetul ei care îmi e călăuză în viaţă.
În noaptea în care scriu acest text mor oameni, familii întregi se răspândesc prin lume, copii se nasc în subsoluri și zeci de milioane de europeni privesc îngrijoraţi ecranele televizoarelor.
Instituţiile sau, mai bine zis, oamenii din instituţiile românești nu se dezmint. Tot ce s-a scris, din secolul al XIX-lea și până chiar în vremea comunistă, despre unii angajaţi și modul cum aceștia relaţionează cu publicul și cu cetăţenii este perfect reproductibil și în prezent.
Vă propun un serial în care să privim mai atent înspre doctorii care au scris despre Mihai Eminescu sau care l-au examinat și tratat.
De-a lungul ultimelor două decenii, am reușit să adun medalii și plachete cu caracter medical. La fiecare târg cu obiecte vechi încerc să descopăr și, eventual, să achiziţionez vreo piesă nouă.
Zeci de minute am parcurs foile unora dintre numerele celebrei reviste „Vatra”, minunându-mă de splendorile oferite de fiecare număr parcurs.
Artistul fotograf Nestor Heck (1840-1913), cunoscut sub apelativul „fotograful lui Eminescu”, a lăsat mai multe imagini care merită analizate.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe