Anul trecut am descoperit un autor, uscăţiv la trup, cu tristeţea impregnată adânc în priviri, dar cu un anume magnetism care atrăgea doamnele precum flacăra atrage fluturii.
Declaraţiile Cameliei Voinea după scandalul medaliilor olimpice la gimnastică, dar și altele făcute anterior par a contura portretul unei mame narcisice.
Dacă vom privi atent corpurile sportivilor, de-a lungul zecilor de ani de participare în competiţiile semnificative, vom vedea, în ultima perioadă, trupuri foarte specializate, bine nișate ramurii în care activează.
Luarea în derâdere a sportivilor și a evenimentelor sportive reflectă nemulţumirile pe care cel care ridiculizează le are faţă de propriul trup.
Observându-i la universitate și în orice spaţiu care are atașate zeci de trepte, pot spune că tinerii au dezvoltat o fobie de scări și o dragoste nefirească faţă de lifturi.
În spaţiul românesc e o adâncă antiteză între tânărul preocupat de carte și cel preocupat de mișcare.
„Doctorii trebuie învăţaţi să fie bolnavi”, se menţionează în revistele de specialitate. Negreșit. Dar, cine îi învaţă bucuria de a fi în viaţă și de a o preţui?
Viaţa și frământările lui Ion Creangă ar trebui făcute cunoscute și dincolo de momentele festive sau comemorative.
Oferirea anumitor informaţii despre vieţile unor oameni de cultură este considerată o profanare.
Singuratic agresiv, splendid caracter, care a reprezentat la Paris medicina românească – sunt doar câteva dintre atributele profesorului Victor Gomoiu.
Este necesară o recalibrare a discursului în privința tehnologiilor digitale. Când opinia generală se uniformizează, discursul care diferenţiază și unicitatea trebuie observate.
Îmi amintesc de scurta definiţie pe care am dat-o vieţii, la întrebarea oracolului alcătuit de o colegă din școala generală: un zbucium.
Boris Cyrulnik mi-a rămas în minte de cum am aflat despre constructul său și prin povestea zguduitoare a părinţilor săi și copilăria-i traumatică.
Claxoanele folosite adeseori fără discernământ pot genera sau agrava unele sindroame psihosomatice, atrăgea atenţia, încă din 1967, un reputat profesor de psihiatrie.
M-am întâlnit cu mai mulţi elevi, studenţi și pasionaţi de artă la Noaptea Albă a Galeriilor din Iași. Mi-au vorbit mult despre încântarea și bucuria pe care le-au simţit în faţa lumii de culori și de vibraţii aparte.
Într-una din zilele frumoase de toamnă am mers la Cimitirul „Eternitatea”, orașul subteran unde sălășluiesc veșnic cei care s-au perindat odinioară prin târgul Ieșilor. Printre bătăi de clopot, se auzeau râsete și chicoteli.
Nelipsită de la mesele românilor, ceea ce mulţi producători ne prezintă astăzi ca fiind pâine nu este altceva decât un obiect care seamănă cu pâinea.
Este ușor să învinuim oamenii pentru decizia de a intra într-un fast-food ori într-o sală de jocuri. Mai ușor decât a-i învinui pe cei responsabili.
Ne-am falsificat existenţa și suportăm consecinţele, într-un cerc din care ne e tot mai greu să ieșim.
Mediciniștii ar putea să-și construiască un brand încă din timpul facultăţii, făcând educaţie reală și echilibrând balanţa cu influencerii ce promovează nonșalant pseudoștiinţa.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe