Recunosc, rezonez la toate textele în care se face vorbire despre orfani. Că, vorba aia: ban la ban și orfan la orfan!
O întâmplare recentă m-a făcut să mă gândesc la relaţia unor doctori, profesori sau înaintași ai medicinei cu copiii lor.
Totul se transmite prin corp și se receptează cu corpul. Și totuși, educaţia medicală ignoră corpul complet, deși aparent studiază chestii din el.
Dacă nu-i credităm cu încredere pe studenţi sau pe tinerii medici, dacă nu-i însoţim discret, cum să pretindem de la ei performanţă și siguranţă de sine?
Lovirea aproapelui impune, dincolo de „justificări”, mai multă clarificare.
Indiferenţa, una dintre cele mai teribile boli, este cea cu care poate ar trebui să luptăm în primul rând, spunea într-una din replicile sale actorul Robin Williams.
Sănătatea adulţilor este înrădăcinată în copilărie. Sănătatea medicilor să fie înrădăcinată în studenţie?
Colegi din universitate, nu îi consideraţi pe unii studenţi nedemni de a urma o facultate doar pentru că nu sunt fii sau fiice de „jmecheri”!
Este unul dintre cei mai dragi oameni pe care îi cunosc. Trăiește prin fiinţa sa, nu de carne, ci în duh.
Spunea cineva, într-o postare acum câteva luni, că este depășit modul de evocare a unor personalităţi prin montarea de busturi ori statui.
Fără dimensiunea invizibilă a existenţei suntem simple râme. Muște de-o zi. Transmisia britanică a fost un semnal către lume spre o reîntoarcere la creștinism, tradiţie, valori, demnitate și unitate.
Se pot strecura erori în multe dintre articolele sau cărţile noastre.
Am marcat fugitiv un eveniment, l-am raportat superiorilor, ne-am fălit în faţa alegătorilor, dar nu suntem traversaţi de măreţia lui.
Autoritatea și identitatea unui popor derivă și din elementele trecutului său. Românii însă par mai degrabă dornici să se debaraseze de tot mai multe „straturi” ale acestuia.
Aud frecvent că tinerii nu sunt interesaţi și că nu le pasă de mormintele pe care le aduc în actualitate. În tolba tânărului de astăzi e necesar să-i așezăm merinde variate și de calitate.
Tânjim după vremuri trecute, avem un dor nestins care ne cheamă înspre un tărâm idilic. Unii își amintesc de bucatele pregătite de mămuca, alţii au nostalgii alimentare faţă de România socialistă.
În societatea contemporană, discursul medical despre corpul supraponderal și obez a început, de-o vreme, să se modifice, pe măsură ce se modifică și realitatea corporală actuală.
Nimic nou în deșertul gastronomic autohton. Pretutindeni „specialiștii” recomandă câte ceva.
Răsfoiesc multe publicaţii medicale din alte vremuri. Unele pentru prima oară, pentru că descopăr că abonaţii de atunci nu le-au tăiat și desfăcut paginile.
S-a trecut de la discriminarea bazată pe culoare la cea bazată pe kilograme.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe