Nu, nu s-a terminat pandemia, s-a terminat urgenţa medicală pusă de pandemie. Cum știm asta? Pentru că numărul deceselor, la nivel planetar, a scăzut la un oarecare nivel.
Nu-i loc de îndoială. Sănătatea mintală vinde. Vinde și pe partea de „wellbeing”, „viaţă sănătoasă”, „cum să îţi antrenezi mintea în trei pași ușori”. Vinde și pe partea de spiritualitate și dezvoltare personală.
Deloc nu e greu să-ţi imaginezi cum ar merita să arate sistemul medical în România de mâine. Pentru că n-are nevoie de clopoţei și instalaţii luminoase de Crăciun. Sunt câteva principii fundamentale care astăzi ne lipsesc.
N-am avut de ales. Și o cred pe cuvânt. O știu pe pacienta mea deja de mulţi ani. S-a uitat foarte serios în ochii mei și mi-a spus: „Dacă aveam la dispoziţie canabis când am făcut depresie, în primul an de facultate, astăzi nu cred că luam antidepresive”.
La capătul unei dezbateri lungi în Comisia de Sănătate a Camerei Deputaţilor, privind legalizarea uzului medicinal al marijuanei, m-am trezit plecând cu sentimente contradictorii.
Mă confrunt cu o poveste care, medical și personal, mi-a îndoit o seamă de credinţe. M-a făcut să mă întreb care sunt limitele medicinei, care e menirea noastră și dacă există cumva un moment când, de fapt, cel mai bun lucru pe care l-am putea face ar fi să admitem neputinţa, deci să ne smerim.
Iniţiativa Colegiului Medicilor din România (CMR) privind rezolvarea pe cale amiabilă a anumitor speţe de malpraxis a intrat în faza de dezbateri de corp profesional.
Până nu vom învăţa că sensul dizabilităţii nu e eticheta socială, rușinea, stigma, segregaţionismul medical, ci respectul, păstrarea demnităţii și asistarea persoanei către exerciţiul drepturilor, suntem damnaţi.
De îndată ce subiectul COVID a reintrat în actualitate, ca prin farmec s-au trezit negustorii de îndoială. Avem obligaţia morală să protejăm populaţia vulnerabilă de fake news și dezinformare.
Intenţia nu mi-a fost niciodată să pun o lumină bună. Intenţia mea rămâne de fiecare dată să pun lumina potrivită. Iar dacă am reușit asta, și chiar dacă n-am reușit, mi-am dat toată osteneala.
Fiind sfârșit de an, am să trec în revistă principalele provocări aduse de 2022 în Sănătate. Ordinea respectă întrucâtva cronologia evenimentelor și stă, ca de obicei, sub triada: cele bune, cele rele, cele urâte.
Fenomenul e ca un monstru marin: când și când, își iţește coama de sub valuri. Doctorul X apare la știri sau la ziar, a fost înregistrat de structuri abilitate anticorupţie. „E ca la piaţă”, zic unii. „Dar nu a pretins nimic, dacă i-a oferit, ce era să facă?”, zic alţii.
Frica medicinei în secolul XXI este, mai mult decât moartea pacientului, litigaţia. Procesul. Tribunalele. Osânda. În faţa lor ne trebuie garanţii.
Multe lucruri se vor scrie despre pandemia de COVID-19 în anii care vin. Banală, deja, a devenit denumirea originală a bolii.
Săptămâna aceasta am marcat Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale. Este o sobră aducere aminte a faptului că, în ciuda poverii cumulate a afecţiunilor psihice, prevenţia lor, intervenţia precoce rămân deziderate pe care majoritatea ţărilor continuă să le neglijeze.
Proaspăt recuperat după o răceală zdravănă, din categoria celor non-COVID, în timp ce trăiesc senzaţia sublimă a expectoraţiei cu succes, mi-am luat răgaz să cumpătez pe marginea moștenirii noastre pandemice. Concluzia, altfel deloc facilă, îmi stă evident în faţă: nici n-am înţeles mare lucru, nici nu ne pasă prea mult.
După agresiunea fizică asupra doctoriței de la Spitalul din Fetești, CMR a reacţionat public. Indignarea forului nu e surprinzătoare. Cât anume din mesajul CMR ajunge, însă, la pacientul român?
Probabil că cel mai arid teren de discuţie în sănătate, și nu de ieri, de azi, este consimţământul informat și rolul lui în actul medical.
COVID-19 încă nu a fost absorbit în folclorul epidemiologic. Crusta normalităţii e încă fragilă. Deci, cel puţin anul acesta, vom mai număra „valuri”.
Mi-aduc aminte de unele expresii folosite de bunica mea, legate de soluţia pentru bube, zgârieturi sau alte leziuni. „S-a tras”, spunea ea, de exemplu. Făcea referire, aici, la diverse umflături sau gâlme care apăreau, spre exemplu, când dădeam cu capul de grindă. „A copt” era o altă expresie.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
