Recent am împrumutat câteva cărţi de la Biblioteca de psiho-pedagogie, educaţie fizică și sport, filială a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. Dintre acestea, o carte din anul 1961 și alta din anul 2019. Dincolo de aspectele ideologice ale vremii, cartea din 1961 dă seama de o anume calitate. Textul nu are greșeli, desenele sunt clare și bine realizate și așezarea în pagină este optimă. Cartea din 2019, în schimb, dă impresia de superficialitate și de lipsă de interes pentru cititor. Imaginile sunt ilizibile, textul la două rânduri, coperta realizată dintr-un carton subţire și, în general, forma generală este de o calitate surprinzător de slabă. Preocupare, interes, dedicare, calitate – grăiește volumul din alte vremuri. Netemeinicie – asta îmi șoptește nefericitul volumaș recent.

De ani buni mă preocupă gândul îmbunătăţirii continue a volumelor pe care le public, a tuturor formelor publice de expunere a evenimentelor pe care le organizez și a slide-urilor din prezentările pe care le susţin, fie că sunt pentru un congres, fie pentru seminarele de Istoria medicinei. În vremea primilor ani ca preparator la disciplina Istoria medicinei nu am avut vreun mentor care să-mi sugereze ceva ori măcar pe cineva ale cărui cursuri și prezentări să le admir. Și nici nu am întâlnit de atunci pe cineva care să ia în serios chestiunile de estetică ale suporturilor de curs sau să se știe frământat de reinventarea modului de a prezenta un curs sau de a expune rezultatele unei cercetări în faţa unui public. Nu am întâlnit, până acum, pe niciun universitar care să aibă vreo strategie estetică. Și nu mă refer la extravaganţe sau la stridente ieșiri din tipar, doar de dragul diferenţierii.

Supravieţuire în concurenţă

Suntem expuși zilnic la sumedenie de mărci și vedem continuu dinamica și perpetua schimbare a unor sectoare din supermarketurile în care intrăm cel puţin săptămânal. Metamorfozele celor din mediul privat sunt și o consecinţă a zicalei „Differentiate or die”, amplu dezvoltată în cartea lui Jack Trout, „Diferenţiază-te sau mori. Cum să supravieţuiești în epoca actuală a concurenţei” (Editura Brandbuilders, București, 2006). În volum este citat Roberto Goizueta, fost CEO al uneia dintre cele mai mari companii de băuturi carbogazoase, care spunea: „În imobiliare totul ţine de locaţie, locaţie, locaţie. În afaceri, totul ţine de diferenţiere, diferenţiere, diferenţiere” (p. 193). Și, evident că se va ivi întrebarea: „Educaţia, manualele, prezentările au vreo legătură cu afacerile?”. Sigur că au. Dar unii s-au statornicit în ideea că procesul educaţional are propria respiraţie și se desfășoară îndărătul unor ziduri. Lipsa de mișcare trupească și ideatică duce la o respiraţie acră, mai ales între pereţi lipsiţi de transparenţă.

E cunoscută ideea că anumite entităţi sunt mai conservatoare și mai lente în adoptarea unui stil de viaţă mai sănătos estetic. Elevii, studenţii și, în general, tinerii au așteptări, urmare a experienţelor și expunerii continue la postere, pliante, ambalaje, publicitate stradală și online, filme pentru care estetica este relevantă. Și se așteaptă să regăsească și pe ecranele pe care se proiectează prezentările, precum și în manuale măcar un strop de interes – din partea furnizorilor de servicii educaţionale – în ce privește experienţa și interacţiunea cu produsele care li se livrează.

Exerciţii de admiraţie

În vremea studenţiei achiziţionam adesea cărţi de la anticarii de pe strada Lăpușneanu. Spre deosebire de astăzi, când preţul unor tratate medicale nu egalează suma cu care să-ţi poţi cumpăra un covrig, atunci făceam efectiv foamea, după ce îmi sporisem rafturile bibliotecii din camera de cămin. Câte dude și corcodușe am mâncat după ce-am prins minunăţiile doctorului Aurel Păunescu-Podeanu! Dar cât de preţioase erau! M-a durut sufletul să le văd într-o cafenea, casate de nu-știu-ce clinică, și am cerut acordul barmanului să iau volumele, care deveniseră suport pentru un sfeșnic, pentru a le oferi (cândva) unor studenţi valoroși. Modul în care erau scrise vorbea despre particularităţi mistuite astăzi. Despre medici pentru care cuvântul scris conta tot atât de mult ca și grija acordată pacientului. Despre cultura care duduia în capetele lor și despre strădania pentru ca ceea ce au rostit sau așternut pe hârtie să fie ireproșabil. Și care să dăinuie.

La rubrica de noutăţi editoriale a ziarului Universul din urmă cu multe zeci de ani era prezentată cartea doctorilor D. Grigorescu și A. Păunescu-Podeanu, „Neurologie practică”.  Recenzorul nota că „această carte nu va trebui să lipsească de pe masa studentului medicinist”. Dar important pentru ceea ce tocmai am expus mai sus sunt aceste rânduri: „Fiecare capitol este împănat de exemple sugestive luate din practica zilnică şi din spitale, de imagini iconografice, scheme şi material anatomic – macro și micro fotografic ireproșabile – toate originale”. Prefaţatorul, profesorul Gheorghe Marinescu, nota: „Lucrarea este scrisă într-un stil limpede şi cu un adevărat spirit știinţific” (Universul, an. LIII, nr. 278, joi, 8 octombrie 1936, p. 3).