Săptămânile acestea am fost la optician cu dorinţa de a-mi schimba ramele ochelarilor. Căutam rame colorate și oriunde intram primeam același răspuns: „Românii, în special bărbaţii, nu sunt atât de îndrăzneţi și nu ne asumăm riscul de a aduce rame pe care să nu le putem vinde!”. Cunosc bine acest tip de răspuns de când am început să port încălţăminte colorată. Iniţial, mă miram atunci când mai era o excepţie și observam expusă o pereche roșie, spre exemplu. 

Însă, de fiecare dată, orice nu era negru, gri sau maro era consistent redus fiindcă nu prezentase niciun interes pentru cumpărătorul bărbat. Chiar la reducere fiind, nu atrăgea! Dar peștele de la coadă se colorează. Brandurile de încălţăminte i-au convins pe bărbaţi să privească diferit și oferta s-a îmbunătăţit. Urcând către extremitatea cefalică, ajungând la faţă, la rame de ochelari adică, cred că e necesar să mai treacă o perioadă…

Orașele noastre sunt doldora de panouri imense fixate pe faţadele blocurilor, cu îndemnuri haioase ale unor branduri care încurajează consumatorii să le înfulece mâncarea. Contrastul dintre blocurile gri, ciuntite de vreme, și panotajul în culorii vii e surprinzător. Evident că sunt bine plasate, să targeteze fiinţele bipede care trec prin acele spaţii și să nu aibă concurenţă vizuală. Unul dintre mashurile pe care le-am văzut recent, parte a noii campanii a unuia dintre giganţii mondiali, dealer de junk-food cunoscut, pe cât de bine era construit vizual, m-a surprins. Impunea clienţilor săi doar produse maronii, solide și lichide, pentru servire super-rapidă și, evident, în cutii și pungi bejulii.

Blocuri gri, mâncare bej

Știţi, cu siguranţă, bancul acela în care un oștean speriat vine la Ștefan cel Mare și îl anunţă că dau năvală turcii. Ștefan cere să i se pregătească sabia, calul și cămașa roșie, în caz că e rănit să nu scadă moralul luptătorilor săi. Dar, curios, întreabă solul la cât estimează numărul invadatorilor necreștini. Când aude un număr imposibil de cuprins cu mintea și închipuindu-și cum ar arăta aceștia înaintând spre Ţara Moldovei, solicită urgent să i se aducă și pantalonii maro.

Comunismul a impus blocurile gri. Occidentul ne-a pus în farfurii de carton mâncare bej. „După blocurile gri stăm noi, majoritatea/ Sunt mai înalte la șosea să nu se vadă foamea”, cânta Tata Vlad prin anii 2000. Blocurile gri încă mai sunt. Foamea e potolită cu bej. Cu mâncare cafenie, produsă industrial, virată pe benzi care o răstoarnă în cuve de unde e culeasă în cartoane și pusă pe tăvi din plastic sub nasul clientului al cărui creier e deja în flăcări, anticipând ceea ce urmează să i se întâmple. Doamne, cât maro cheltuie industria Big Food ca să nu mai vedem ce ni se întâmplă!

Între fast-food și farmacie

Iașiul, și ca el toate orașele, devine de la zi la zi un rai pentru toţi acești junk-food dealers – pe care îi vedem înmulţindu-se necontenit. Dispar magazine de cartier și apar hiperfarmacii, toate scările rulante și orice spaţiu sunt anvelopate cu reclame la clinici medicale și lanţuri de fast-food. Mi se pare extrem de sugestivă această dualitate: fast-food & farmacii/ clinici medicale. Ca și alăturarea case de pariuri/ săli de jocuri & bănci/ bancomate.

A învinui oamenii pentru decizia de a intra într-un fast-food ori într-o sală de jocuri e lesnicios. Propun să fim mai atenţi înainte de a-i judeca pentru alegerile lor. Toate faţadele acestea multicolore au îndărăt o mlaștină. Pe cât de viu e panotajul și pe cât de sclipitoare sunt literele și ecranele, mari și mici, pe atât de ne-vie e realitatea în care adastă toţi cei care au fost transformaţi, secundă de secundă, oră de oră, an de an și deceniu după deceniu. Transformaţi de perversitatea celor care le vor timpul, 
viaţa și, de fapt, banii! 

Eram  revoltat și uneori priveam cu ochi extrem de critic pe oamenii care mâncau în fast-fooduri sau care, în mașinile de sute de mii de euro, înfulecau amalgamul maroniu cumpărat de la drive-through. Au ajuns așa pentru că s-a lucrat îndelung la mintea oamenilor, de la Edward Bernays încoace. Sunt deja zece ani de când a apărut în limba  română cartea lui Martin Linstrom „Brand washed. Trucuri prin care companiile manipulează minţile și ne conving să cumpărăm” (Publica, 2013).

 Obișnuiam să folosesc, în seminarele de la diversele cursuri pe care le-am susţinut, expresia care dă titlul acestui articol. Dar ceea ce se întâmplă de o vreme – și nu prea văd a se domoli, dimpotrivă, se va înteţi – nu este altceva decât o amplă operaţiune de „health-washing”. Despre acest extrem de important subiect voi scrie mai amplu în curând. Copilăria a fost comercializată și brandurile se infiltrează atât de subtil în minţile micuţilor, astfel că educaţia pentru sănătate sau cum se vrea a se numi devine o glumă bună. Părintele din umbră veghează, lucrează și rânjește.