Medscape a publicat o nouă ediție a studiului privind burnoutul la medici, iar rezultatele nu ne sunt favorabile. Ar ajuta un asemenea raport în România. Aceleași probleme cronice ne presează și aici.
Deși mă simt pe dinăuntru tânăr, sunt un medic de vârstă mijlocie. Dacă sunteţi ca mine, poate vi se pare interesant să faceţi un pas mental înapoi și să cugetaţi cum arată viaţa dv. profesională.
Pe dumneavoastră vă tutuiesc pacienţii? Și cum vă simţiţi în această situaţie? Mie mi se întâmplă frecvent.
Dându-mi-se onoarea de a scrie primul editorial al celui mai nou din lungul șir de ani de când există revista breslei noastre, ce aș putea scrie dacă nu urările mele pentru dumneavoastră și pentru mine însumi? Urările sunt speranţe generoase, nu trebuie să trecem peste ele, nici măcar când sunt simplă complezenţă.
Când fac cunoștinţă cu un coleg medic, în afara relaţiilor noastre profesionale obișnuite, de fiecare dată simt o apropiere din oficiu. Ceva în mine se liniștește când cunosc un medic.
Legi și practici vechi ne obligă să scriem documentele noastre într-un anume fel. Dar măcar în comunicarea de zi cu zi merită să fim empatici și curioși. Curiozitatea nu e decât o faţetă a empatiei.
Psihiatria e văzută uneori ca o specialitate de graniţă, împovărată de subiectivitate și obscuritate. În cazul bun. În cel rău, o bună parte a publicului nici nu știe că psihiatrii sunt medici.
Pentru că tocmai am trecut de Halloween, festivitate care, dacă are vreun rol, e acela de a ne privi temerile cele mai adânci în faţă și de a le ridiculiza puţin, m-am gândit că e momentul potrivit să mă întreb și eu care sunt strigoii, vampirii și vrăjitoarele profesiei noastre, cu alte cuvinte, ce ne sperie mai mult, ca medici.
Profesorul Aurel Romilă spunea că societatea se împarte în opresori-psihopaţi și oprimaţi-depresivi și că între ei se află un strat de normalitate. Dar că în România acest strat e foarte subţire.
Psihiatria și psihoterapia sălășluiesc în încăperi diferite nu doar arhitectural, ci și conceptual, legislativ și, mult mai trist, din punctul de vedere al comunicării.
Mă întâlnesc tot mai des cu oameni care au, ca primă plângere, nu o suferinţă, ci un enunţ cu concepte complicate. E o încercare dificilă să efectuezi anamneza și să înţelegi ce li se întâmplă.
Directorul, preotul, consilierul de la primărie și poliţistul. Acestea au fost personalităţile care au stat la masa de onoare în zilele în care copiii mei au mers pentru prima dată la școală.
Ai crede că profesia noastră, anii lungi în care am învăţat-o, felul în care ne-a marcat și ne-a schimbat viziunea asupra lumii înconjurătoare adaugă ceva la calitatea noastră de oameni, nu scade din ea. Și, în majoritatea cazurilor, așa este. Dar uneori...
Steven Moffic, un mare psihiatru umanist al zilelor noastre, remarcă într-un editorial un „paradox al cuţitelor”. Se referă la Salman Rushdie: un cuţit l-a rănit, dar tot niște „cuţite” l-au salvat.
Violenţa asociată bolilor psihice e rară, statistic vorbind.
Când am învăţat despre distimie, exemplul tipic de caz din cartea de psihiatrie era omul care dă totul pentru munca lui, până la a nu avea altceva în viaţă.
În ce moment al carierei noastre putem spune că am atins maturitatea profesională? Ce deosebește un medic experimentat de restul medicilor? Orice pacient ar vrea să știe răspunsul la întrebarea asta când își alege medicul.
Recent, un studiu de tip sondaj, publicat în Jama Network Open, a încercat să răspundă la întrebarea: cât de des sunt agresaţi medicii?
Suprarealismul zilelor noastre e foarte obositor. Știrile ar putea fi un poem dadaist, alcătuit din fragmente crude și insolite, dacă ar fi fragmente de imaginaţie, și nu de realitate.
Este vremea concediilor, când ne dăm voie să ne recunoaștem oboseala și vrem să ne depărtăm o vreme de problemele de care ne ocupăm zilnic. Doar că, uneori, nu putem.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe