Newsflash
OPINII

Paradoxul cuţitelor

de Dr. Vlad STROESCU - aug. 26 2022
Paradoxul cuţitelor

Steven Moffic, un mare psihiatru umanist al zilelor noastre, remarcă într-un editorial un „paradox al cuţitelor”. Se referă la Salman Rushdie: un cuţit l-a rănit, dar tot niște „cuţite” l-au salvat.

shutterstock_1471952114E foarte ușor să rănești pe cineva cu un cuţit: nu îţi trebuie vreo pregătire specială, doar o suspendare temporară a empatiei, cât să comiţi crima, iar suspendarea empatiei nu e vreun talent, ci o consecinţă nefastă a istoriei.

De fiecare dată când trasăm graniţe – geografice, ideologice, religioase –, nu o facem doar pe hărţi sau în legi, ci și în cea mai adâncă intimitate a oamenilor: graniţele creează străini, faţă de care e mai ușor să te detașezi, să îţi abolești compasiunea, înţelegerea, privirea profundă, și de care e, de asemenea, mult mai ușor să te temi.

Graniţa este așadar primum movens al multor crime asemănătoare. În schimb, să mânuiești un bisturiu este ceva infinit mai complicat și poate chiar miraculos, în sensul în care orice măiestrie este transcendentă în felul ei. Ani mulţi de experienţă personală și secole de învăţăminte duc la mânuirea bisturiului.

Și totuși, ne interesează mult mai mult de cuţitul agresorului decât de bisturiul chirurgului. Singurul lucru care mă uimește mai mult decât fascinaţia pe care o avem faţă de stupiditatea răului e nepăsarea noastră faţă de ceea ce este bun și frumos.

Gestul chirurgical dătător de viaţă nu generează analize, elogii, nici măcar curiozitate. Sala de operaţii rămâne o cutie neagră pentru public, în timp ce teatrul violenţei este jucat și rejucat ad nauseam.

Așa funcţionează traumele în general: ne obligă să le tot trăim, măcar într-un cotlon al conștiinţei, pentru că teama din noi speră că, într-o iteraţie a ei sau printr-o analiză copleșitor de minuţioasă, vom reuși să găsim un sens în ea.

Nu doar o simplă explicaţie, ci un sens profund, care să ne ajute să facem pace cu faptul că un scriitor vârstnic poate fi atacat cu sălbăticie în timp ce stă de vorbă cu scriitorii; cu faptul că oricare dintre noi putem fi victima unui străin, doar pentru că noi înșine suntem străini pentru acel om.

Dar acel sens e de negăsit, și teama nu dă înapoi, ci ne parazitează interesul, gândurile și timpul. Și nu mai rămâne niciun gând, niciun interes pentru chirurgii anonimi care l-au salvat pe Rushdie și, mutatis mutandis, pentru nimic din ceea ce este bun, binefăcător și frumos în viaţă.

Citiți și: Unde ne e psihiatria comunitară?

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe