În ultimul an, cantitatea și calitatea muncii personalului sanitar s-au modificat considerabil, iar sănătatea mintală nu a fost o excepţie.
Crăciunul are cel puţin o realitate subiectivă, emoţională. Dincolo de acea emoţie, avem doar credinţă.
În ultimele luni, aproape fiecare gest pe care îl faci te încadrează automat într-o zonă a spectrului politic. Credeţi că scăpaţi de asta doar pentru că vă vedeţi de treabă și nu prea vă interesează delirurile de la televizor?
Persoanele cu tulburări psihice au, în general, risc de infectare, de spitalizare și de deces prin COVID-19 mai mari decât cele fără aceste probleme, după cum și infecția u SARS-CoV-2 poate afecta mintea și relațiile interumane.
În noianul de vești despre COVID, vaccinuri și crize sanitare, e știre că în SUA s-a adoptat o lege aparent simplă, dar foarte importantă, numită National Suicide Hot-line Designation Act.
Dumneavoastră, dragi colegi, ce aţi face dacă aţi avea o oră liberă? Doar pentru dumneavoastră, fără pacienţi, fără telefoane, fără școală online, o oră de libertate aproape totală.
Când scriu textul de faţă, e o dimineaţă friguroasă de octombrie și e prima zi în care masca e obligatorie, în București, și în spaţiile deschise.
Oglindind relansarea globală a pandemiei, revin obsedant întrebările și avalanșa de informaţii pe care trebuie să le gestionăm. Doar că nu mai e ca în martie...
Medicina este o disciplină indirectă. Dacă nu suntem chirurgi sau traumatologi, rareori putem vedea nemijlocit rana sau defectul.
Primele gărzi de psihiatrie, ca rezident, m-au șocat. Simpla experienţă m-a făcut să înţeleg cât de profundă e de fapt realitatea convenţională, cât de subtile și multidimensionale sunt poveștile ei.
Am întâlnit cu toţii oameni bolnavi care, faţă de propria lor suferinţă, manifestă o stranie ambivalenţă. Mai ales când e vorba de boli cronice.
În ultimele șase luni, am trăit cu toţii într-o micro-eră a anxietăţii. Din primele zile ale pandemiei, anxietatea nu a fost doar răspunsul instinctiv al întregii omeniri la un pericol invizibil și imprevizibil, ci și o unealtă.
Nu-mi plac anii electorali. Deși sunt coloana vertebrală a democraţiei, alegerile au ca efect principal divizarea și gâlceava în populaţie.
Un raport CDC arată că simptomele anxietăţii sunt de trei ori mai prevalente, iar cele ale depresiei – de patru ori, faţă de acum un an.
Am observat o abundenţă de detalii în presă și social media a căror importanţă îmi scapă. Amănunte, altfel doar de circumstanţă, sunt imediat urmate de un „aha!” colectiv, de suprainterpretare.
Dacă e să fiu sincer, urăsc masca, așa cum trebuie să o purtăm acum. Dar o port fără să crâcnesc, în toate circumstanţele în care e nevoie.
Când lumea e în mare frământare, ai iluzia că te poţi oricând retrage în lucrurile mici și ordonate.
Oricât ne-am strădui noi să informăm, să gândim critic, să ne bazăm pe dovezi, când e vorba de marele public nu par să funcţioneze decât emoţiile.
Ce e ciudat în evoluţia pandemiei de COVID-19 este corelaţia strânsă între răspândirea virusului și cea a falsului.
Ultimele două luni au fost foarte obositoare pentru medicii obișnuiţi, din policlinici și cabinet, ca mine. Nu mai zic nimic de cei din linia întâi. Se întâmpla și pe timp de pace.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
