Când m-am vaccinat, am avut emoţii mari. Am făcut-o în primul val de vaccinări din ianuarie, cât de repede am putut.
Dacă sunteţi ca mine, în ultimul an, toate zilele au fost o singură zi. Ne-am făcut o rutină la început, în starea de urgenţă, ca să putem continua să lucrăm și să aibă cine să vadă și de copiii noștri fără să punem pielea bunicilor la bătaie.
Criza sanitară prin care trecem este una extrem de stresantă și taxantă pentru noi, cei care îngrijim oameni, la toate nivelurile și în toate specialităţile medicale.
Medicul Raed Arafat, potrivit mass-media, îi întreabă pe protestatari ce alte soluţii au împotriva pandemiei, având în vedere că sunt nemulţumiţi de cele actuale.
Acum vreo zece ani, într-o comunicare știinţifică la Institutul de Antropologie, un prezentator a folosit sintagma de „psihoză foarte interesantă”. Exprimare care mie nu mi-a atras atenţia în niciun fel, dar care a șocat auditoriul non-medical. Pe mine m-a șocat șocul lor.
Mă întreb dacă sunt multe societăţi în care resentimentul faţă de doctori să fie atât de mare precum în România. Eu nu mai știu niciuna.
Mă chinui și transpir de fiecare dată când trebuie să spun „nu”. Calea de mijloc e dificilă. Căci este calea asertivităţii în foarte delicata relaţie interumană care e cea dintre medic și pacient.
Cândva, medicina însemna un efort narativ. Alchimia ei, deși delicată, era simplă în principiu. În prezent, lucrurile sunt radical schimbate.
Zilele trecute, m-a mișcat o remarcă a lui Vlad Mixich.Vorbea despre oamenii foarte inteligenţi și talentaţi, care se pierd pentru că sunt seduși de ei înșiși, de propria lor vanitate.
Ultimul an a fost și continuă să fie un an-limită pentru toți. Și limita din el nu e doar una de tip medical. Vedem asta din felul în care medicii nu mai fac faţă în a controla și clasifica realitatea.
În ultimul an, cantitatea și calitatea muncii personalului sanitar s-au modificat considerabil, iar sănătatea mintală nu a fost o excepţie.
Crăciunul are cel puţin o realitate subiectivă, emoţională. Dincolo de acea emoţie, avem doar credinţă.
În ultimele luni, aproape fiecare gest pe care îl faci te încadrează automat într-o zonă a spectrului politic. Credeţi că scăpaţi de asta doar pentru că vă vedeţi de treabă și nu prea vă interesează delirurile de la televizor?
Persoanele cu tulburări psihice au, în general, risc de infectare, de spitalizare și de deces prin COVID-19 mai mari decât cele fără aceste probleme, după cum și infecția u SARS-CoV-2 poate afecta mintea și relațiile interumane.
În noianul de vești despre COVID, vaccinuri și crize sanitare, e știre că în SUA s-a adoptat o lege aparent simplă, dar foarte importantă, numită National Suicide Hot-line Designation Act.
Dumneavoastră, dragi colegi, ce aţi face dacă aţi avea o oră liberă? Doar pentru dumneavoastră, fără pacienţi, fără telefoane, fără școală online, o oră de libertate aproape totală.
Când scriu textul de faţă, e o dimineaţă friguroasă de octombrie și e prima zi în care masca e obligatorie, în București, și în spaţiile deschise.
Oglindind relansarea globală a pandemiei, revin obsedant întrebările și avalanșa de informaţii pe care trebuie să le gestionăm. Doar că nu mai e ca în martie...
Medicina este o disciplină indirectă. Dacă nu suntem chirurgi sau traumatologi, rareori putem vedea nemijlocit rana sau defectul.
Primele gărzi de psihiatrie, ca rezident, m-au șocat. Simpla experienţă m-a făcut să înţeleg cât de profundă e de fapt realitatea convenţională, cât de subtile și multidimensionale sunt poveștile ei.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe