Societatea noastră e plină, în ultima vreme, de boli mintale fără pacienţi.
E o după amiază toridă de vară și mă întorc de la serviciu. În mijlocul trotuarului e întins un bărbat tânăr. Omul scoate niște strigăte dezarticulate.
Majoritatea comunităţii știinţifice și, din fericire, a structurilor de decizie sunt în acord că vaccinarea e de departe cea mai eficace apărare, deși, după unii experţi, e probabil prea târziu.
Medicina, odată cu pandemia, și-a descoperit varianta sa telescopică. La distanţă. În care prezenţa fizică, în același cabinet, a medicului și pacientului, nu mai e necesară.
M-am obișnuit cu faptul că, pentru mine, ca medic, nu există concediu adevărat. Probabil că nici pentru dumneavoastră.
Acum, că valul pandemic pare să se stingă, putem să ne întrebăm, dacă găsim un minut pentru autoreflecţie, ce am fost, cine suntem, ce am devenit în ultimul an.
Este greu să scrii sau să spui ceva, în săptămâna Zilei Copilului, care să nu fie o mare platitudine.
Ultimul deceniu mi-a dezvăluit avantajele, dar și capcanele supraspecializării medicinei.
Când m-am vaccinat, am avut emoţii mari. Am făcut-o în primul val de vaccinări din ianuarie, cât de repede am putut.
Dacă sunteţi ca mine, în ultimul an, toate zilele au fost o singură zi. Ne-am făcut o rutină la început, în starea de urgenţă, ca să putem continua să lucrăm și să aibă cine să vadă și de copiii noștri fără să punem pielea bunicilor la bătaie.
Criza sanitară prin care trecem este una extrem de stresantă și taxantă pentru noi, cei care îngrijim oameni, la toate nivelurile și în toate specialităţile medicale.
Medicul Raed Arafat, potrivit mass-media, îi întreabă pe protestatari ce alte soluţii au împotriva pandemiei, având în vedere că sunt nemulţumiţi de cele actuale.
Acum vreo zece ani, într-o comunicare știinţifică la Institutul de Antropologie, un prezentator a folosit sintagma de „psihoză foarte interesantă”. Exprimare care mie nu mi-a atras atenţia în niciun fel, dar care a șocat auditoriul non-medical. Pe mine m-a șocat șocul lor.
Mă întreb dacă sunt multe societăţi în care resentimentul faţă de doctori să fie atât de mare precum în România. Eu nu mai știu niciuna.
Mă chinui și transpir de fiecare dată când trebuie să spun „nu”. Calea de mijloc e dificilă. Căci este calea asertivităţii în foarte delicata relaţie interumană care e cea dintre medic și pacient.
Cândva, medicina însemna un efort narativ. Alchimia ei, deși delicată, era simplă în principiu. În prezent, lucrurile sunt radical schimbate.
Zilele trecute, m-a mișcat o remarcă a lui Vlad Mixich.Vorbea despre oamenii foarte inteligenţi și talentaţi, care se pierd pentru că sunt seduși de ei înșiși, de propria lor vanitate.
Ultimul an a fost și continuă să fie un an-limită pentru toți. Și limita din el nu e doar una de tip medical. Vedem asta din felul în care medicii nu mai fac faţă în a controla și clasifica realitatea.
În ultimul an, cantitatea și calitatea muncii personalului sanitar s-au modificat considerabil, iar sănătatea mintală nu a fost o excepţie.
Crăciunul are cel puţin o realitate subiectivă, emoţională. Dincolo de acea emoţie, avem doar credinţă.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
