Știm cu toţii că nu doar din pricina banilor se pleacă din ţară.
Mergând zilele trecute pe lângă școala unde învaţă fetele mele, am observat că gardul s-a mai înălţat cu o treime. Acum e aproape la fel de înalt ca școala.
Prim-ministrul Marcel Ciolacu remarca, recent, numărul mare de zile de concediu medical în România, afirmând că acestea sunt cu siguranţă abuzuri și cerând explicaţii de la CNAS.
Suntem dispuși să vorbim deschis despre sănătatea mintală nu doar din turnul de fildeș al halatului alb, ci cu autenticitate și sinceritate. Dar e încă greu să găsim aceeași autenticitate în felul în care ne organizăm și ne facem planuri.
Pentru noi, medicii, concediul nu e niciodată ceva simplu și relaxant. Pentru că boala și suferinţa nu își iau niciodată vacanţă, e adesea un „coșmar logistic” să poţi delega temporar toate grijile profesionale curente.
Azi, când cantităţi enorme de informaţii medicale sunt la îndemâna oricui, nu cred că e vreun medic care să nu se întâlnească cu pacienţi cu dosare groase de investigaţii neconcludente, speriaţi până la obsesie de boli eluzive.
Ca medici într-o ţară răsăriteană, problema singurătăţii nu e doar a pacienţilor noștri. Ne afectează în mod direct, punându-ne de aceeași parte a baricadei.
De mai multă vreme s-a născut în mine ideea, maturizată în convingere, că psihiatria se află într-un impas multidimensional.
Vorbim mult prea puţin despre tulburarea bipolară, ea face încă obiectul unui enorm stigmat. Îi admir pe cei câţiva care trec prin această experienţă și vorbesc public, cu curaj, despre ea.
Cred că empatia este cea care ne va ajuta să ne păstrăm locurile de muncă în viitor. Deocamdată, pare să fie singura care nu poate fi înlocuită de inteligenţa artificială.
„Până și cea mai mică floare își are rădăcini în nemărginire.” Așa spune o frază dintr-o carte pe care tocmai am deschis-o („Cartea ceasului de nisip”, de Ernst Jünger).
Ideea conform căreia conștiinţa propriului prognostic nefast face mai mult rău decât bine e justificabilă din punct de vedere consecvenţialist, dar încalcă o bază deontologică, autonomia pacientului.
Medscape a publicat o nouă ediție a studiului privind burnoutul la medici, iar rezultatele nu ne sunt favorabile. Ar ajuta un asemenea raport în România. Aceleași probleme cronice ne presează și aici.
Deși mă simt pe dinăuntru tânăr, sunt un medic de vârstă mijlocie. Dacă sunteţi ca mine, poate vi se pare interesant să faceţi un pas mental înapoi și să cugetaţi cum arată viaţa dv. profesională.
Pe dumneavoastră vă tutuiesc pacienţii? Și cum vă simţiţi în această situaţie? Mie mi se întâmplă frecvent.
Dându-mi-se onoarea de a scrie primul editorial al celui mai nou din lungul șir de ani de când există revista breslei noastre, ce aș putea scrie dacă nu urările mele pentru dumneavoastră și pentru mine însumi? Urările sunt speranţe generoase, nu trebuie să trecem peste ele, nici măcar când sunt simplă complezenţă.
Când fac cunoștinţă cu un coleg medic, în afara relaţiilor noastre profesionale obișnuite, de fiecare dată simt o apropiere din oficiu. Ceva în mine se liniștește când cunosc un medic.
Legi și practici vechi ne obligă să scriem documentele noastre într-un anume fel. Dar măcar în comunicarea de zi cu zi merită să fim empatici și curioși. Curiozitatea nu e decât o faţetă a empatiei.
Psihiatria e văzută uneori ca o specialitate de graniţă, împovărată de subiectivitate și obscuritate. În cazul bun. În cel rău, o bună parte a publicului nici nu știe că psihiatrii sunt medici.
Pentru că tocmai am trecut de Halloween, festivitate care, dacă are vreun rol, e acela de a ne privi temerile cele mai adânci în faţă și de a le ridiculiza puţin, m-am gândit că e momentul potrivit să mă întreb și eu care sunt strigoii, vampirii și vrăjitoarele profesiei noastre, cu alte cuvinte, ce ne sperie mai mult, ca medici.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
