Dacă spitalele s-ar deschide (desigur, în limita siguranţei, vorbim despre curţi și foaiere, nu despre secţii de ATI), dacă ar fi înconjurate de parc public, liminalitatea lor dezumanizantă s-ar dilua, poate chiar s-ar disipa.
Pe lista celor mai citite articole din buletinul de știri al Asociaţiei Americane de Psihiatrie (APA) se află un articol despre pericolele unui nou drog care face obiectul frământării consiliului APA de psihiatrie a adicţiei.
Prin eforturile voluntare și nemaipomenite ale unor colegi, weekendul trecut a avut loc reuniunea de 20 de ani de la absolvirea Facultăţii de Medicină din București, pentru generaţia 2004. Generaţia mea.
E greu să rezist tentaţiei de a oferi un mesaj părintesc către fericiţii proaspeţi studenţi la medicină. Am să profit de ocazie și o să transmit lucrurile pe care aș fi vrut să mi le spun mie însumi, cel de acum 25 de ani.
Concediul meu a început deja. Dragă coleg, dacă pleci și dumneata în concediu, primește câteva urări: să poţi uita din când în când tot ce te așteaptă la spital sau cabinet; să nu îţi sune telefonul mai des de 5 ori pe zi; să fii doar cu ai tăi.
O adevărată medicină comunitară trebuie să conţină o dimensiune sociologică atât în diagnostic, cât și în intervenţie. Suntem suficient de pregătiţi să o folosim?
Ne-am pus mari speranţe în generaţiile mai tinere, deși nu le lăsăm o lume într-o stare prea bună.
Au trecut patru ani de la debutul pandemiei de COVID. Pentru că am avut ocazia istorică de a trece, ca medici, printr-o astfel de experienţă, cred că merită să ne amintim periodic de ea.
Uneori trebuie să ne întrebăm dacă ne mai ajutăm cu adevărat pacienţii. Dacă nu cumva buna noastră credinţă, pregătirea, experienţa sunt, în cea mai mare parte, irosite.
Fără rutine foarte bine rodate și eficace, am fi foarte repede copleșiţi. Din păcate, rutina, precum străbuna ei, anxietatea, nu se lasă folosită doar atunci când e cu adevărat utilă, ci are tendinţa de a ne invada vieţile.
Vedem foarte multe situaţii și ne tragem învăţămintele din patternurile ce se degajă din ele. Ceea ce ne lipsește e însă experienţa verticală. Intervenind în criză, nu știm destule despre viaţa omului cu care avem de-a face.
În lipsa unor formatori experimentaţi, nu văd decât trei surse posibile de dezvoltare a unei noi competenţe – și aici mă refer la orice competenţă.
Neexistând o adevărată psihiatrie de urgenţă, crizele, mai ales cele în care oamenii evită spitalul sau ajung foarte greu la el, sunt preluate de noi, cei din ambulatoriu. Iar noi nu avem o zi de răgaz să ne gândim și să luăm decizii.
Neexistând o adevărată psihiatrie de urgenţă, crizele, mai ales cele în care oamenii evită spitalul sau ajung foarte greu la el, sunt preluate de noi, cei din ambulatoriu. Iar noi nu avem o zi de răgaz să ne gândim și să luăm decizii.
Doctorul X e un vechi prieten, neurolog, aproape octogenar. Statul român are mereu momentele lui de mare ingratitudine faţă de profesia medicală. Măcar de cei ca doctorul X ar face bine să aibă mai mare grijă.
Uneori, în medicină se spune că „mai-binele este dușmanul binelui”. Prima oară când am auzit expresia asta, de la un profesor, era într-o discuţie despre empatie în relaţia cu pacienţii.
Marţea trecută a fost Ziua Sănătăţii Mintale. Fiind psihiatru, e un moment în care încerc să ies din intimitatea și secretul cabinetului și să privesc către lume. Și atunci îmi vin în minte două reflecţii.
CMR publica rezultatele unui sondaj despre violenţa fizică în legătură cu actul medical. Studiul se referea doar la cea fizică, dar poate ar fi bine să trecem în revistă și alte forme de violență.
Nu trebuie să subestimăm pericolele substanţelor de abuz asupra sănătăţii noastre sociale. Dar trebuie să normalizăm un discurs deschis despre acestea, ca să putem spera să le facem faţă în cabinete și în comunitate.
În jurul nostru totul se schimbă. Într-un exerciţiu de mindfulness amatoresc, încerc să fiu atent la toate aceste schimbări, în fiecare clipă a minusculelor mele călătorii, uneori nu mai departe de pervazul ferestrei cabinetului.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe