Este important ca profesioniștii din Sănătate să aibă obligaţia de a preda. Astfel, pot fi îmbunătăţite cunoștinţele despre un domeniu și se pot aduce în discuţie aspecte noi și relevante, consideră prof. dr. Alexander Rokitansky. Implicarea în educaţia medicală continuă este esenţială pentru a rămâne la curent cu noile descoperiri, tehnologii și metode de tratament.

Carte de vizită:

• Medic specialist chirurgie pediatrică
   
• Directorul Departamentului de chirurgie la Wiener Privatklinik din Viena
   
• În 2004 a primit o Diplomă de Excelenţă și un Doctorat onorific al Universităţii de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București

Sunteţi directorul Departamentului de chirurgie al unui spital din Austria. Care sunt responsabilităţile acestei poziţii?

Principala responsabilitate este de a mă asigura că activitatea chirurgicală se desfășoară la cele mai înalte standarde de calitate. Trebuie să pun la dispoziţia experţilor noștri toate resursele și facilităţile necesare, pentru ca aceștia să poată trata pacienţii folosind cele mai moderne tehnici și soluţii disponibile. Am achiziţionat, de exemplu, un sistem de chirurgie robotică da Vinci Xi, cu ajutorul căruia chirurgii noștri experimentaţi pot realiza operaţii minim invazive.

Dar provocările cu care vă confruntaţi?

Departamentul de chirurgie al Spitalului Wiener Privatklinik (WPK) din Viena acoperă o gamă largă de specialităţi, iar acest lucru adaugă o dimensiune interesantă și provocatoare activităţii mele. Trebuie să mă asigur că fiecare disciplină chirurgicală se dezvoltă și se îmbunătăţește continuu, în subordinea unor experţi de primă clasă. În plus, o altă provocare importantă este menţinerea unui spirit de echipă solid. În chirurgie, succesul unei operaţii depinde în mare măsură de colaborarea dintre membrii echipei. Este responsabilitatea mea să promovez și să susţin această colaborare multidisciplinară, astfel încât să 
obţinem cele mai bune rezultate posibile pentru pacienţii noștri.

„Pieptul înfundat”, printre afecţiunile pediatrice frecvente

Care sunt cele mai frecvente afecţiuni pediatrice pe care le trataţi?

Ne concentrăm, în special, pe cazuri complexe, care necesită expertiză colectivă și proceduri chirurgicale avansate. Printre cele mai frecvente afecţiuni pediatrice pe care le tratăm se numără herniile, cum ar fi hernia inghinală, hematoamele și, în special, malformaţiile peretelui toracic, precum „pieptul înfundat” (pectus excavatum) și „pieptul de cocoș” (pectus carinatum). O altă afecţiune des întâlnită este criptorhidismul – testiculul nu coboară în scrot sau în canalul inghinal în timpul dezvoltării fetale. Această problemă congenitală determină reacţii imunologice care pot afecta fertilitatea masculină. Prin urmare, este recomandată corectarea chirurgicală în jurul vârstei de 1 an.

Care a fost cea mai mai lungă și dificilă operaţie realizată până acum?

Unul dintre cele mai complexe cazuri pe care le-am avut de gestionat a fost cel al unui bebeluș din România cu atrezie esofagiană. Micuţul a fost diagnosticat prenatal, când ecografia de rutină a relevat o anomalie asociată, respectiv polihidramniosul, o acumulare excesivă a lichidului amniotic. Mama a fost adusă la spitalul nostru în timpul sarcinii, iar la doar cinci ore după naștere, bebelușul a fost transferat în secţia de terapie intensivă neonatală pentru operaţie. 

Aș putea spune că acesta a fost cel mai tânăr pacient din lume care a suferit o astfel de intervenţie chirurgicală. În mod obișnuit, intervenţia chirurgicală implică deschiderea toracelui, închiderea fistulei traheo-esofagiene și realizarea unei anastomoze între cele două segmente ale esofagului. Însă, în acest caz, am avut de-a face cu o situaţie specială, deoarece bebelușul avea două fistule în esofag. 

În plus, distanţa dintre segmentele esofagiene era foarte mare, de aproximativ 8 centimetri, ceea ce făcea conectarea acestora imposibilă. Astfel, a fost nevoie de o abordare alternativă: am efectuat o procedură de lărgire a orificiului prin care esofagul traversează diafragma și am adus stomacul la nivelul pieptului, pentru a crea o legătură directă cu esofagul.

Cât a durat intervenţia?

Operaţia a durat aproximativ opt ore, iar peste trei săptămâni bebelușul a fost externat, fără a necesita alte intervenţii ulterioare. În prezent, pacientul are aproximativ 17 ani și este sănătos.

Promovarea cooperării internaţionale

Dacă aţi putea schimba un lucru în medicină, care ar fi acela?

Consider că este important ca profesioniștii din domeniul sănătăţii să aibă obligaţia de a preda, pe lângă educaţia medicală continuă. Atunci când un profesor predă un anumit subiect, se implică într-o cercetare mai profundă și detaliată a domeniului respectiv. Cred că este un aspect necesar. 

Și spun acest lucru și din propria mea experienţă. Am observat că, atunci când trebuie să predau studenţilor sau să împărtășesc cunoștinţele mele cu alte persoane, recurg la literatura de specialitate pentru a aprofunda subiectul și a înţelege aspecte pe care poate nu le-am explorat până atunci. 

Prin intermediul actului de predare, pot fi îmbunătăţite cunoștinţele despre un domeniu și se pot aduce în discuţie aspecte noi și relevante. De asemenea, implicarea în educaţia continuă este esenţială pentru a rămâne la curent cu noile descoperiri, tehnologii și metode de tratament.

Ce aţi îmbunătăţi în sistemul de sănătate din România?

O îmbunătăţire pe care aș aduce-o sistemului de sănătate românesc ar fi promovarea cooperarării internaţionale. Cred ca acest aspect ar contribui la o mai bună înţelegere a nevoilor și provocărilor actuale și ar conduce la îmbunătăţiri semnificative în calitatea îngrijirii medicale oferite pacienţilor din România. Prin colaborarea cu specialiști din alte ţări și prin schimbul de experienţă și cunoștinţe, medicii pot descoperi noi tratamente, tehnici și metode de abordare care să ofere cele mai bune rezultate pentru pacienţi. 

Consider că sistemul de sănătate românesc are anumite limite, însă medicii din România sunt foarte bine pregătiţi. Am colegi români care sunt profesioniști excelenţi, foarte competenţi și dedicaţi.

De exemplu, am avut colegi români care au vizitat spitalul nostru din Viena pentru a învăţa despre practicile și tehnologiile folosite în chirurgia toracică pediatrică. Iar în același timp, am avut oportunitatea de a merge și eu în vizită la Spitalul Militar din București. Prin urmare, cred că este crucial să fim deschiși și să depășim graniţele naţionale. Este important să nu ne limităm doar la ceea ce se întâmplă în propriul nostru sistem de sănătate, ci să explorăm și să ne inspirăm din practicile și inovaţiile altor ţări.