Nu trebuie și să acţionăm, la modul concret și cu responsabilitate, pentru a construi un sistem de sănătate eficient, robust, adaptat la nevoile societăţii în continuă schimbare?

Sistemul medical românesc are nevoie, pentru a-și îndeplini menirea, de funcţionarea optimă a trei piloni importanţi: asistenţa medicală primară, reprezentată de medicina de familie, asistenţa medicală secundară, reprezentată de ambulatoriile de specialitate, și asistenţa medicală terţiară, reprezentată de spitale. Orice disfuncţionalitate a unui segment dintre cele trei influenţează negativ activitatea celorlalte.

        În ceea ce privește spitalele, profesorul Dorel Săndesc afirma într-o reuniune recentă la Palatul Victoria că percepţia faţă de spitale, în ţara noastră, este una mult prea unitară și simplistă. Dar nu toate spitalele sunt la fel. Există diferenţe semnificative în organizare, activitate, complexitate și nevoi de finanţare. Pornind de la acest lucru, prof. dr. Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România, a prezentat, pentru cititorii publicaţiei noastre, o scurtă radiografie a situaţiei spitalelor și câteva soluţii de eficientizare a sistemului.

Recent, aţi organizat împreună cu Cancelaria prim-ministrului, la Palatul Victoria, o reuniune cu tema „Sănătatea sistemului medical, la intersecţia proiectelor strategice ale României, în perioada 2024-2025”. Ce v-aţi propus să obţineţi de la acea întâlnire?

A fost o reuniune de lucru cu partenerii de dialog din domeniul sănătăţii, prin care am dorit evidenţierea principalelor probleme din acest domeniu, identificarea soluţiilor, proiectelor în curs și a celor planificate, în conformitate cu Strategia Naţională de Sănătate. S-a pus totodată accent pe identificarea oportunităţilor de colaborare între instituţiile publice și profesionale pentru implementarea unitară a măsurilor propuse și pentru reorganizarea sistemului de sănătate, inclusiv pentru îmbunătăţirea retenţiei resursei umane din sănătate.

Până una-alta, începutul acestui an a fost marcat de criza declanșată de reducerea bugetului pentru medicina de familie și ambulatoriile de specialitate. Cumva, până la 1 iulie s-a mai rezolvat câte ceva din acest punct de vedere. Ce se va întâmpla după 1 iulie?

În condiţiile în care prim-ministrul anunţase că a crescut bugetul Ministerului Sănătăţii, deodată ne-am trezit că pentru medicina primară și ambulatoriul de specialitate de fapt s-a redus cu 30%. Am luat cu toţii foc, am negociat cu Casa și... ministrul de Finanţe de la acel moment a decis să facă o redistribuire a banilor din ultimul trimestru în primele șase luni ale anului. Deci până la 1 iulie funcţionăm cam cum am funcţionat anul trecut. Adică medicina primară și medicina din ambulatoriul de specialitate sunt salvate în primele șase luni cu condiţia, exprimată chiar de prim-ministrul României, să se facă economii. Ei bine, și acesta a fost unul dintre motivele pentru care am avut această întâlnire la Palatul Victoria: trebuia să știm ce se va întâmpla după 1 iulie. 

Și aţi aflat?

Reprezentantul Ministerului de Finanţe ne-a dat asigurări că se vor găsi soluţii și „lucrurile vor merge bine (...) vom face rectificare bugetară”. Pe de altă parte, cei de la Finanţe spun că ei tot finanţează sistemul de sănătate, dar nu văd performanţă. Parţial este adevărat, pentru că pacienţii sunt nemulţumiţi. Dar și corpul medical este nemulţumit. Toată lumea e nemulţumită.

Reducerea bugetară nu este o soluţie

Și atunci ce e de făcut?

În niciun caz reducerea bugetară pentru cele două sectoare medicale. Păi cum să faci economie de la medicina primară și din ambulatoriu? Acestea împreună consumă 8% din fondul de sănătate, în timp ce nu mai puţin de 50% din fondul de sănătate merge către spitale. Către unităţi sanitare precum cea din Târgu Cărbunești. Avem cam 30% din spitale pe modelul Târgu Cărbunești – sunt de fapt instituţii sociale pentru angajaţi. Ei nu tratează pacienţi. Această unitate, de exemplu, avea numai 500 de angajaţi. De ce? Pentru că nu are adresabilitate. Însuși ministrul Rafila a recunoscut că are doar 39% încărcare cu pacienţi. Normal că nu e performantă.

Vă gândiţi cumva că ar trebui închis?

Nu, în niciun caz. Dar se poate transforma în ambulatoriu de specialitate sau poate închiria spaţiile medicilor de familie. Se poate transforma într-un alt tip de unitate, într-un centru de permanenţă. Convertind aceste spitale, banii vor fi mai bine chibzuiţi, se va face o economie fantastică. Pentru a menţine un astfel de spital în viaţă, costurile sunt foarte mari. Pentru că are personal, infrastructură care funcţionează permanent. În momentul în care ai numai policlinică, spitalizare de zi sau ambulatoriu, costurile se reduc cam la jumătate. 

Dar ministrul Sănătăţii spunea că trebuie să ceară voie autorităţilor locale pentru astfel de transformări.

Nu este nevoie să le ceară voie, pentru că finanţarea vine majoritar de la Casă. Ministerul trebuie să facă regulile așa cum consideră, numai să fie în interesul pacientului. Să stabilească niște standarde minimale, nu să le numească spitale pentru că vor primarii să se numească așa. Ministerul poate să facă asta, acesta e rolul său. E foarte simplu: dacă vrei să fie spital, trebuie să aibă câteva linii de gardă acoperite. Adică să demonstrezi că ai personal și infrastructura necesare. De ce nu vor cei de la Ministerul Sănătăţii să facă asta? Pentru că nu vor să intre în conflict cu primarii... sunt alegerile. Deci, acesta e jocul. Prin urmare, totul e să fie voinţă politică, pentru că soluţii există. Trebuie însă ca cineva să aibă curajul să-și asume. 

Pentru asta milităm: faceţi ordine!

Nu ar trebui consultată și popu­laţia din zonele deservite de acele spitale?

Păi dacă vezi că spitalul îţi e ocolit de cetăţeni, fă, domnule, un chestionar acolo în zonă și vezi câţi oameni din oraș sunt mulţumiţi de spital. Nu de alta, dar se creează falsa senzaţie pentru pacienţi, pentru oamenii sănătoși din oraș că au spital, dar spitalul acela nu e bun de nimic. Atunci convertește-l în altceva, care să fie mai ieftin, să fie fezabil economic. Mai bine să existe un singur spital mare, numai judeţeanul, de exemplu, în rest să fie numai spitalizări de zi sau policlinici ori ceva care să fie de ajutor oamenilor. Pentru că nu peste tot e nevoie de spitalizare. 80% dintre cazuri se rezolvă în spitalizare de zi sau în ambulatoriu. Așa, costurile s-ar reduce, credem noi, cu vreo 30% și am avea bani pentru sistem.

Dumneavoastră, de exemplu, ce aţi face la Târgu Cărbunești?

Într-un oraș cum este Târgu Cărbunești m-aș uita mai întâi la ce populaţie am. Sunt convins că acolo cei mai mulţi sunt vârstnici, că așa e în orașele mici, oameni peste 60 de ani. Oameni care au boli cronice. Deci, de ce-aș avea nevoie în acest caz? Aș avea nevoie de servicii pentru boli cronice, aș avea nevoie de medici interniști care să-mi facă spitalizare de zi, să-l tratez pe cel care are o pneumonie, de exemplu. Ziua să vină să-i fac o perfuzie, iar noaptea pleacă acasă. Dacă e un caz mai grav, sigur, îl trimit la Târgu Jiu. Nu de alta, dar pe raza judeţului Gorj sunt cinci spitale orășenești și un spital judeţean – toate sunt aproape în faliment. Toate! Mai bine cumpărăm elicoptere care la orice oră din zi și din noapte să pornească cu pacientul spre spitalele mari. Așa cum funcţionează în toată lumea. Nicăieri în lume nu există ca orice localitate să aibă spital. Are o unitate sanitară, dar nu neapărat spital. Poţi să ai un centru de permanenţă cu un doctor care spune: „Da, acesta are accident vascular cerebral, trebuie să ajungă la Spitalul Universitar imediat”. Și vine elicopterul și i-l duce acolo unde poate fi rezolvat. Așa am avea și o trasabilitate perfectă.

Colegiul Medicilor cum s-ar putea implica într-un astfel de proces?

Noi suntem organizaţia profesională a medicilor. Atât. Noi trebuie să identificăm problemele, precum: de ce, de exemplu, medicii nu vor să meargă la Târgu Cărbunești? Păi ce să caute acolo? Să-și riște viaţa? Am avut, de exemplu, spitale unde ATI-istul era obligat să facă gardă de chirurgie. De ce? Doar ca să se numească spital? Avem foarte multe reclamaţii de acest fel. Există și un proces, de exemplu, în Piatra Neamţ, unde managera a obligat medici de o anumită specialitate să facă gărzi într-o altă specialitate. Și atunci oamenii nu se mai duc. Mulţi aleg să plece și să profeseze în alte ţări. Deci cam aceasta e situaţia cu aceste spitale. Și noi pentru asta milităm: faceţi ordine!... Pentru că ministrul Sănătăţii află situaţia dintr-un singur click, așa cum a aflat despre Târgu Cărbunești, iar din al doilea click află despre toate spitalele dacă vrea.

Și vrea?...