Simularea medicală este o metodă modernă de formare, care le permite profesioniștilor din domeniul sănătăţii să-și exerseze și să-și îmbunătăţească abilităţile clinice fără a pune pacienţii în pericol. Totodată, aceștia își pot dezvolta abilităţile de comunicare, coordonare și luare a deciziilor, stimulând munca în echipă. În procesul de simulare medicală sunt utilizate tehnici de predare complementare modelului clasic, în combinaţie cu aparatură, instrumente și tehnologii inovative, pentru a crea un mediu și scenarii de practică similare realităţii. 

Pentru Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București (UMFCD), anul universitar 2020-2021 a însemnat înfiinţarea, în cadrul Centrului de Inovaţie și e-Health, unui Departament de Simulare Medicală. Coordonator a fost desemnat asist. univ. dr. 
Cristian Toma, medic cu peste cinci ani de experienţă în acest domeniu. „Înfiinţarea acestui departament a venit ca un pansament și pe problema creată de pandemie, pentru că studenţii nu prea mai intrau în spitale, fiind astfel lipsiţi de partea practică în procesul de învăţare”, spune dr. Bogdan Boboc, membru în echipa care administrează noul Centru de simulare medicală.

Dacă iniţial UMFCD organiza cursuri de Tehnici Clinice de Bază (TCB) și Suport Vital de Bază (SVB) adresate studenţilor de anul I, „ulterior, am început să diversificăm, organizând cursuri de ecografie, în special abdominală, și ecocardiografie, plus ceva tehnici laparoscopice de bază. Acum plaja noastră este mult diversificată”, adaugă doctorul Boboc. În plus, spune acesta, anul trecut s-au desfășurat și cursuri mai complexe. Unul dintre ele fiind cursul de formare în chirurgie robotică, cu ajutorul simulatorului. Au fost aproximativ 40 de participanţi, lectorii fiind profesioniști formaţi în chirurgie robotică și care practică genul acesta de intervenţii. „A fost interesant, am avut un feedback bun. O să-l repetăm.”

Începând din acest an, Departamentul de Simulare Medicală va iniţia cursurile și atelierele practice aferente proiectului cu finanţare PNRR: „Centrul digital de training în tratamentul minim-invaziv și intervenţional”, cod 2009669020, în care vor fi formaţi peste 8.000 de studenţi, medici rezidenţi și doctoranzi ai universităţii. Accesat în 2022, proiectul are o componentă pronunţată de digitalizare, dispune de un buget de peste 22 de milioane de lei și se desfășoară pe durata a 36 de luni. Până acum au fost deja achiziţionate 23 de simulatoare medicale de ultimă generaţie, acoperind 12 specialităţi medicale.

Încântat de vizită

Curios să văd ce s-a mai întâmplat la acest centru de simulare, aflat în strada Thomas Masaryk nr. 19 – îl mai vizitasem în urmă cu mai bine de un an – am mai trecut o dată pe acolo. M-am întâlnit cu doi dintre membrii echipei care administrează centrul, dr. Andrei Slobozeanu și dr. Bogdan Boboc. Dacă la vizita anterioară am găsit o clădire aflată în plin proces de igienizare și stabilire a necesităţilor de mobilier, componente hardware etc., de data aceasta a fost cu totul altceva. După cum știam deja, clădirea este structurată pe șapte niveluri – subsol, parter și cinci etaje – și are o suprafaţă utilă de aproximativ 2.000 mp. 

În prezent, fiecare etaj conţine câte două săli destinate cursurilor și activităţilor practice prin simulare și o sală destinată ședinţelor și activităţilor de briefing/debriefing. Fiecare sală de curs are o destinaţie exactă, fiind adaptată și echipată specific pentru specialităţi precum Obstetrică-Ginecologie, Neonatalogie, Pediatrie, Medicină de Urgenţă, ATI, pentru Ambulatoriu, Medicină de dezastru, Competenţe medicale, Tehnici chirurgicale și Laparoscopie, Medicină dentară. „Sarcina nu a fost una ușoară, din cauza nevoii de adaptare a caracteristicilor clădirii pentru acest tip de activitate. A fost renovată complet la interior, inclusiv cu montarea de suprafeţe de spital în fiecare sală”, explică dr. Andrei Slobozeanu.

În plus, pentru că am beneficiat de o vizită în noua clădire, cu acordul doctorului Slobozeanu și însoţit de acesta (îi mulţumesc pentru modul în care mi-a explicat la fiecare manechin, simulator, mulaj etc.), am observat că pe fiecare etaj erau montate la vedere elemente de semnalizare atât în exteriorul, cât și interiorul sălilor. Există și un sistem modern de acces centralizat. S-au achiziţionat și securizat echipamente specifice: monitoare, proiectoare, table interactive etc. Scaunele din sălile de curs sunt adecvate, ca nivel de confort, acestui gen de activităţi.

Am beneficiat de explicaţii amănunţite și privind Tehnicile Clinice de Bază și Suportul Vital de Bază, așa cum sunt ele realizate în sălile de curs. „Sunt cursuri care îi ajută pe studenţi să se iniţieze în pașii clinici. Practic, Suportul Vital de Bază ar trebui să-l știe oricine, cu atât mai mult dacă este de la Medicină”, spune doctorul Slobozeanu. La fel, în cazul Tehnicilor Clinice de Bază studenţii învaţă cum să facă sondaj urinar, sondaj nazogastric, cateterizare venoasă periferică, recoltare, examen ginecologic... „lucrurile de bază pe care ar trebui să le cunoască orice clinician”.

Victoria naște natural

Am văzut în cadrul centrului și multe simulatoare complexe, care testează, de exemplu, abilităţile practice ale participanţilor, dar le și dezvoltă abilităţile de comunicare: interpersonală, cu pacientul, cu alţi membri ai comunităţii, membri din alte specialităţi. Gazda mea mi-a prezentat și
simulatorul de naștere naturală, simulatorul de pediatrie. Sunt sisteme complexe, prezentând mai multe abilităţi și mai multă dotare tehnică, astfel încât se pot exersa mai multe manevre pe ele.

Simulatorul de naștere naturală, de exemplu – Victoria este numele său –, este dotat cu un motor care se conectează cu un fetus dotat cu tehnologie înaltă. Acesta simulează perioadele nașterii, controlează poziţia fătului în timpul nașterii, setează diferite tipuri de complicaţii ce pot să apară și în cadrul clinic în timpul unei nașteri. „Practic, antrenează medicul și participantul astfel încât să fie pregătit pentru toate tipurile de scenarii posibile pe care le-ar putea întâlni în cadrul clinic.” 

Dar, pe lângă abilitatea de a simula diverse tipuri de naștere cu complicaţii asociate, simulatorul de naștere naturală poate fi conectat și la echipamente medicale folosite în mediul clinic. Spre exemplu, poate fi defibrilat cu un defibrilator real, poate fi conectat la un monitor de semne vitale, i se pot seta din tableta de control frecvenţa cardiacă, saturaţia de oxigen, frecvenţa respiratorie... „deci, diverse constante pe care le-am găsi și în viaţa reală la un pacient real”. 

Practic, acest simulator se comportă ca un pacient real, inclusiv cu voce, și nu numai înregistrată. „Există și posibilitatea ca trainerul să intre în rolul pacientului și să comunice cu participanţii din sală prin intermediul simulatorului, pentru a simula cât mai fidel un pacient real. Astfel, participanţii sunt puși în situaţii cât mai apropiate de mediul clinic, pentru a se putea dezvolta pe acea direcţie.”

Cercetare și simularea medicală

Prin Centrul de simulare al UMFCD trec foarte mulţi studenţi. Numai în anul universitar 2022-2023 au trecut peste 4.500 de participanţi. Aceasta reprezintă o bază imensă pentru cercetare știinţifică. „De aceea, vrem cumva să venim în întâmpinarea acestui tip de activitate și, având de facto un nucleu de cercetare, să publicăm articole și mai ales să prezentăm lucrări la congrese”, spune dr. Bogdan Boboc. 

Deja, în scurtul timp de când activează, echipa de aici se poate mândri cu peste 15 prezentări/publicări de abstracte la diverse evenimente despre sau corelate cu simularea medicală. Una dintre ele a fost prezentată anul trecut la Congresul european de simulare medicală din Lisabona. Alte trei au fost acceptate la Congresul internaţional de simulare în domeniul medical din San Diego, de anul acesta. Tot anul trecut a fost prezentată o lucrare și la Congresul Naţional de Simulare Medicală din Târgu Mureș, iar un articol a fost acceptat de Romanian Journal of Surgical Emergency.

Am aflat de la dr. Andrei Slobozeanu că, în general, cercetarea de aici este legată de curba de învăţare, de gradul de încredere pe care un participant îl are înainte și după ce execută o manevră prin simulare medicală. Și, de asemenea, de evaluarea remanenţei informaţiilor. 
„Practic, înainte să vină la atelier, participantul poate nu cunoștea acea manevră sau acele manevre pe care urma să le execute. După atelier, însă, cunoștinţele lui vor fi îmbunătăţite.” Potrivit medicului, la acest gen de activităţi este nevoie de evaluare pre- și post-curs.