Newsflash
Reportaje

Terapia cu animale de companie în scleroza multiplă

de Dr. Gabriela MIHĂILESCU - mai 27 2022
Terapia cu animale de companie în scleroza multiplă

Ziua Mondială a Sclerozei Multiple, 30 mai, este dedicată, pentru al treilea an consecutiv, CONEXIUNILOR. Este o zi în care oamenii trebuie să primească mai multe informaţii legate de scleroza multiplă și astfel să îi apropie de pacienţii diagnosticaţi cu această afecţiune.

cat and dog

Pacienţii cu scleroză multiplă au descoperit că pot avea mereu alături niște fiinţe minunate care să îi înţeleagă și să-i iubească necondiţionat. Acestea sunt animalele de companie.

Persoanele diagnosticate cu scleroză multiplă (SM), în majoritate tinere, 75% femei, sunt prin excelenţă luptătoare, variabilitatea acestei boli cronice, progresive, neuro­degenerative determinându-le să se adapteze, să se descopere și să se reinventeze în fiecare zi. Lupta nu este numai cu boala și cu simptomele ei – vizibile sau invizibile pentru cei din jur –, ci și cu barierele sociale, acestea putându-le schimba viitorul, făcând loc singurătăţii și izolării.

Pacienţii diagnosticaţi cu SM au nevoie de oameni buni în jurul lor, ceea ce este mai greu, pentru că aceștia nu sunt mereu disponibili. Fără prea multă promovare, pacienţii au descoperit însă că pot avea mereu alături pe cineva care să îi iubească necondiţionat și să le accepte cu bucurie atenţia și dragostea, să îi înţeleagă, să le ofere empatie, să le crească încrederea în sine, să le înfrumuseţeze viaţa, să le aline suferinţa și să îi însoţească oriunde ar fi dispuși să meargă împreună. Aceste fiinţe minunate sunt animalele de companie!

Terapia cu animale de companie este aplicată în diferite părţi ale lumii pentru afecţiuni diverse, la toate vârstele – de la copiii cu autism, ADHD, sindrom Down, paralizii cerebrale sau epilepsie, la adulţii cu boli cronice, stres posttraumatic, boli psihiatrice sau la seniorii din centrele de îngrijire –, dar promovarea ei este ca și inexistentă. Un animal de companie – fie el dresat special pentru astfel de terapii, fie oferind numai calităţile sale înnăscute – oferă suport emoţional, scade depresia și anxietatea, stabilizează frecvenţa cardiacă și tensiunea arterială, reduce nivelul colesterolului, al trigliceridelor și scade riscul de evenimente cardiovasculare. Oferă motivul și plăcerea de a face plimbări în aer liber, îmbunătăţind activitatea motorie și nivelul vitaminei D, crește sociabilitatea și gradul de cooperare, dezvoltă inteligenţa emoţională și funcţiile cognitiv-comportamentale, crește responsabilizarea, dând un alt sens vieţii.

Sunt ţări în care terapia cu ajutorul animalelor este decontată de stat (de exemplu, terapia cu ajutorul cailor – hipoterapia), existând centre specializate (de cai, de alpaca, de delfini) sau psihologi care utilizează animale antrenate special. Din păcate, există și ţări în care astfel de terapii par a fi de domeniul știinţifico-fantasticului, prin lipsa promovării și printr-o educaţie medicală insuficientă.

Bonnie și Micky, iubire fără negocieri

Poveștile de viaţă cred că ar trebui să constituie cea mai puternică promovare, și de aceea anul acesta, de Ziua Mondială a Sclerozei Multiple, veţi afla ce înseamnă pentru pacienţii români cu scleroză multiplă prezenţa unui animal de companie.

Ideea realizării acestui articol este rodul unei interesante discuţii cu Larisa, așa încât voi începe cu povestea ei.

Bonnie1
Bonnie

Bonnie a fost cadoul oferit fiicei noastre la împlinirea vârstei de 6 ani. Căţelușa și-a făcut loc imediat în inimile noastre. Am trecut prin perioade foarte dificile, cu multe provocări, dar Bonnie a fost mereu alături de noi.

Puritatea privirii ei ne înlătură orice grijă. Ghidușiile ei ne amintesc că viaţa nu are savoare fără un pic de joacă. Iubirea sa ne însoţește mereu, ocrotindu-ne fără discuţii, negocieri sau condiţii.

Între mine și Bonnie s-a creat o legătură specială. Ea simte când nu îmi este bine, vine lângă mine, mă cuprinde cu lăbuţele din faţă și se uită în ochii mei, de parcă mi-ar spune «stai liniștită, sunt lângă tine». Prezenţa ei mă face să mă regăsesc, să fiu mai calmă, să mă reconectez la lume. Am învăţat datorită ei ce înseamnă compasiunea, devotamentul, grija, responsabilitatea, să fiu mai sigură pe mine, să-mi schimb atitudinea faţă de viaţă.”

Celor descrise de Larisa li se adaugă și impresiile Anei: „Îl am pe Micky de 13 ani, dinainte de a fi fost diagnosticată cu SM. Nu am crezut că putem învăţa de la un câine ce este iubirea. Mă iubea și fără SM, dar mă iubește și așa, poate chiar mai mult!

Miky2
Micky

Nu cred că există cineva care să se bucure mai tare și sincer în momentul când ajung acasă. Tot timpul este cu mine, mă ţine în funcţiune, îmi alungă gândurile negative, îmi exersează echilibrul jucându-se mereu pe lângă picioarele mele și îmi face viaţa mai frumoasă”.

Și animalele au poveștile lor

„Eu sunt Phil, un motan în vârstă de 8 ani adoptat de fiul unui medic. Chiar dacă acesta este un colaj dedicat animalelor de companie ale pacienţilor, trebuie să vă spun că noi, necuvântătoarele, susţinem moral și medicii, nu numai pacienţii. Îmi este greu, dar în același timp sunt fericit să mă iubească un medic, aproape ca pe copilul său.

motanul phil
Phil

Le oferim ocrotitorilor noștri tot ceea ce putem – iubire, momente speciale, ședinţe foto, bucurie, înţelegere, prietenie și companie –, dar ne și bucurăm când primim atenţie, mângâieri, o vorbă de alint, mâncarea care ne place sau o jucărie nouă. Nu prea îmi plac zilele în care stau prea mult singur pentru că mama mea adoptivă e ocupată cu meseria ei de medic, dar încerc să profit de fiecare moment atunci când este acasă. Uneori e prea obosită, dar dacă insist puţin, ne jucăm împreună, apoi o văd râzând și mult mai relaxată.

De vreo doi ani particip activ la o multitudine de cursuri, congrese și prezentări online. Cu intervenţiile ei m-am familiarizat demult. După tonul vocii, știu că a început și stau cuminte până termină de vorbit. Când participă doar ca spectator, mă lasă și pe mine să asist și îmi place foarte mult neurologia alături de ea.”

Karina – miracolul din viaţa mea

Mihaela, diagnosticată cu SM din 1996, a ales să-și înceapă povestea cu acest citat din Albert Einstein: „Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa. Unul – de a crede că nu există miracole. Altul – de a crede că totul este un miracol”.

„Eu cred că în viaţa mea totul este un miracol. Mi-am dorit să studiez, să-mi întemeiez o familie și să am o fetiţă. Soarta a hotărât să devin fericita mamă umană adoptivă a căţelușei Karina. Din momentul în care ne-am văzut, pentru amândouă a început un nou program, un nou stil de viaţă. Zilnic îi ofeream Karinei mângâieri, care îmi făceau bine atât mie, cât și ei. Simţeam cum aceste mângâieri mă ajutau la îndepărtarea stresului și la calmarea stărilor tensionate pe care le aveam uneori.

Karina3
Karina

Când mă privea în ochi, îmi transmitea toată dragostea ei sinceră, necondiţionată, infinită, care îmi schimba viaţa în bine. Adoram plimbările în parcuri împreună, deoarece ea mă ajuta să-mi încarc bateriile, să fiu mai activă, să am un somn odihnitor și să petrecem împreună timp de calitate. Nu am ezitat niciodată să plec cu ea în vacanţe, iar dacă uneori mă cuprindea teama, privirea ei mă încuraja.

Indiferent de intensitatea durerilor, alături de Karina am învăţat să am răbdare și toleranţă. Am înţeles că trebuie să fiu o luptătoare, că pot reuși atunci când îmi doresc. Pentru mine, această căţelușă a însemnat iubire, sprijin, afecţiune, încredere, sinceritate și mult respect.

Sunt convinsă că și Emma, căţelușa recent adoptată de mine de la ASPA Bragadiru, va fi la fel. Fiecare persoană cu dizabilităţi care poate adopta un animal de companie va avea parte numai de avantaje, eliminând singurătatea și primind susţinere și multă iubire.”

Mira, un barometru emoţional

Liliana ne povestește despre Mira, căţelușa de care, chiar dacă soarta a decis ca după 11 ani de iubire necondiţionată să se despartă, continuă să fie legată prin amintiri indestructibile, reproșându-și că nu a reușit niciodată să se ridice la nivelul ei în privinţa iubirii dăruite.

Mira6
Mira

„Mira, considerată de mine cea mai frumoasă căţelușă westie (West Highland White Terrier) din sud-estul Europei, a intrat în viaţa mea la patru zile după ce am pierdut-o pe Zara, pentru a umple locul gol lăsat de aceasta. Era o adevărată plăcere când, intrând în casă, după cinci minute, cinci ore sau cinci zile, mă întâmpina cu aceeași nemăsurată bucurie și uitam de neplăcerile sau problemele pe care le avusesem.

Am apreciat puterea ei de a trece prin toate problemele de sănătate pe care le-a avut (pentru că și câinii se îmbolnăvesc!) și cuminţenia de a accepta tot ceea ce i se întâmpla în acele momente. Era blândă, prietenoasă și am considerat-o întotdeauna barometrul meu emoţional. Eram mândră când ieșeam cu ea, oamenii o iubeau pentru frumuseţea și blândeţea ei și râdeau atunci când o strigau pe nume, pentru că Mira se întorcea mirată spre ei, de parcă îi întreba: «Ce e, ce s-a întâmplat? Te pot ajuta cu ceva?»”.

Trei pufoși și alte animale

Unora dintre pacienţi le este suficient un singur animal de companie, oferindu-i toată atenţia și dragostea. Mihaela se bucură de prezenţa celor trei pufoși, Bibi, Bela și Sara, despre care afirmă: „Sunt familia mea și nu aș putea trăi fără ei. Sunt buni, ascultători și foarte atașaţi, fiind permanent cu mine. Sunt echilibrul meu psihologic, dau sens vieţii mele și mă iubesc necondiţionat”.

Pufosii
Pufoșii

Melania are o altfel de relaţie cu animalele, efectul este însă asemănător. Iată ce ne povestește ea: „Creșterea animalelor a fost dintotdeauna o activitate tradiţională și îndrăgită în familia noastră aici, într-un sat de la poalele Munţilor Carpaţi. M-au ajutat foarte mult vaca, porcul, oile și caprele, găinile, câinele și pisica, ţinându-mi mintea ocupată, alungându-mi gândurile negative secundare bolii și vremurilor grele, dar și corpul, pentru că trebuie să și muncesc pentru a le putea hrăni și îngriji”.

Vaca

Bruno și Max completează tratamentul medicamentos

Deși pacienţii care ne-au împărtășit poveștile lor de suflet nu se cunosc și nu au discutat pe această temă niciodată, sunt în total consens. Ei s-au oferit să ne scrie pentru că li s-a părut interesant subiectul.

Povestea care urmează, a Irinei, nu face altceva decât să întărească cele spuse până acum.

Bruno face parte din familie din 2014. Este un câine foarte credincios, mereu mă răsplătește cu iubire și îmi ridică moralul cu năzdrăvăniile pe care le face. Momentul aflării diagnosticului de scleroză multiplă nu a fost cel mai fericit, dar știam că am alături un prieten adevărat, credincios și iubitor – pe Bruno!

Bruno4
Bruno

Cât am fost însărcinată, a avut grijă de mine, în fiecare zi punea capul pe burta mea, ascultând probabil bătăile inimii bebelușului. Când l-a văzut pentru prima dată, parcă îl cunoștea de-o viaţă!

Sunt momente când sunt obosită, tristă, nu mă simt foarte bine, dar el mă susţine necondiţionat, mă privește în ochi și își pune capul pe piciorul meu. Când îl văd câtă iubire emană, uit de toate!”

Ana Maria ne prezintă terapia cu Max: „Max a intrat în viaţa mea când prietena mea veche – scleroza multiplă – a devenit răutăcioasă, arătându-mi că drumul alături de ea e destul de greu și cu multe încercări. A fost momentul când aveam nevoie de ceva nou care să-mi distragă atenţia de la multele simptome ce mă încercau și îmi afectau activităţile zilnice. Mi-am dorit un câine de talie mică, gândindu-mă să fie mai ușoară întreţinerea lui.

Max5
Max

Max este un pomeranian, născut în aceeași zi cu mine, și pot spune că este cel mai iubitor animal. Dacă sunt tristă, mă privește încontinuu, încercând să mă scoată din starea respectivă. Dacă îi ofer iubire, mi-o întoarce înzecit și, în plus, creează momente haioase prin diversele ghidușii pe care le face.

În zilele mai grele, el devine terapeutul meu. În plus, învăţ multe lucruri de la acest ghem de puf care îmi arată cât este de activ, temperamental, ascultător, iubitor, răbdător și este o completare a tratamentului medicamentos”.

 

 

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe