Senectutea este un proces inevitabil, dar modul în care alegem să trăim această eta- pă a vieții poate face o diferență majoră. Un stil de viață activ din toate punctele de ve-
dere poate conta imens în durata și calitatea vieții, mai ales în a doua parte a acesteia. Cât de bine stă în picioare această idee? Care sunt miturile care oferă justificări neverosimile sau, dimpotrivă, însoțesc o strategie a forțelor de muncă? 

Doar prin adoptarea unui stil de viață activ, ce as- pecte nu pot fi influențate? Aflăm aceste lucruri alături de dr. Ioana Ioancio, medic primar Geriatrie și Gerontologie în cadrul Enayati Medical City, Dan Vasilescu, alpinist la 80 de ani, și prof. univ. dr. Violeta Pușcașu, de la Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității „Dunărea de Jos” Galați.

Alpinist full-time la 80 de ani

Dan Vasilescu muncește fără întrerupere de la 17 ani. S-a angajat la Uzina „23 august” imediat după ce a terminat cursurile școlii profesionale, iar după ce a terminat facultatea, s-a angajat la Institutul de Cercetări Transporturi din București. A rămas în institut 25 de ani, timp în care a dezvoltat o pasiune pe care o avea din adolescență: alpinismul.

Dan Vasilescu are acum 80 de ani, este pensionar, dar lucrează cu normă întreagă ca inspector în securitatea muncii la înălțime. În plus, este acționar majoritar într-o companie de alpinism utilitar. Își petrece vacanțele în delegații lungi prin țară sau în afara ei, iar ziua de naștere, în luna august, și-o serbează, de regulă, pe vârf de munte.

„De ziua mea, pe 10 august, exact când am împlinit 80 de ani, am fost la Omu. De la Babele la vârful Omu e un traseu de două ore și jumătate. Eram cu copii, cu prieteni. Până la Vârful Omu nu a fost nicio problemă, erau și copii de 5 ani care urcau; dar la coborâ- re, când am luat-o pe Valea Cerbului... Pe coborârea de la Omu la Bușteni se fac cam trei ore. Când eram mai tânăr, eu făceam o oră, însă acum mi-au trebuit cam patru și m-au cam lăsat picioarele. Am ajuns greu la Bușteni...”. 

În timpul liber, Dan Vasilescu continuă ceea ce a făcut dintotdeauna: stabilirea unor trasee montane noi. „Acum, în România există două grupe mari de trasee alpine: cele clasice și traseele de escaladă, cele moderne. Eu am vreo 150 de trasee vechi, făcute de 50 de ani, dar mai apar și altele noi, care au un caracter mai deosebit. Anul trecut am făcut șase premiere – trasee noi, cu ancore de siguranță maximă, după modelul actual. Dar asta o fac în timpul liber, pe banii mei.”

Muncește pentru că se simte bine. Sau viceversa

Cu o sănătate de invidiat, fără tratamente pentru boli cronice și intervenții medicale majore, continuă să muncească la vârsta se- nectuții din motive pe care le explică singur: „Mulți mă întreabă de ce continui să muncesc la vârsta mea. Răspunsul cel mai simplu: nu neapărat pentru bani. Muncesc pentru că mă simt bine. Asta am făcut o viață întreagă: am muncit, am mers pe munte, am scris. Asta continui să fac și acum. Unii îi spun dambla alpinismului. Eu îi spun pasiune”.

MULȚI MĂ ÎNTREABĂ DE CE CONTINUI SĂ MUNCESC LA VÂRSTA MEA. RĂSPUNSUL CEL MAI SIMPLU: NU NEAPĂRAT PENTRU BANI. MUNCESC PENTRU CĂ MĂ SIMT BINE. (Dan Vasilescu)

Un stil de viață activ la vârste înaintate contribuie la menținerea masei musculare și a densității osoase și reduce riscul de boli cronice, precum diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială. Un corp antrenat este mai rezistent și mai capabil să facă față provocărilor zilnice, menținând mobilitatea și independența pentru o perioadă îndelungată. Dar cu ce preț?

Seniorii ar trebui să evite polipragmazia

Trăim într-o epocă în care vârsta nu mai este o limitare ab- solută. Tot mai multe persoane în vârstă aleg să rămână active fie prin muncă, fie prin activități culturale și sociale. Totodată însă, senectutea rămâne asociată cu diverse afecțiuni, în special cronice, și cu degradarea fizică.

Dr. Ioana Ioancio este specialist geriatru și prietena seniori- lor care ajung la Enayati Medical City. Cu o viziune extinsă asupra senectuții active, dr. Ioancio recomandă modelul identificat în cer- cetările blue-zone. 

Cu alte cuvinte, stilul de viață al seniorilor longevivi din câteva zone ale globului a devenit model de urmat pentru mai mulți vârstnici: „Totdeauna să te ridici de la masă ușor flămând, să-ți fie stomacul 80% plin. Mai lasă loc, nu te îmbuiba! Apoi, fă mișcare! Dacă nu un sport, măcar stai în natură, pune tălpile goale pe pământ, pe iarbă. E un contact cu natura, cu pământul, dincolo de valențele sale fizice. E ceva spiritual și filosofic în această cone- xiune. Apoi, rămâi lângă prieteni, familie, alături de oameni dragi. Ei te ajută foarte mult să depășești problemele majore sau stresul. Și mai e ceva ce am descoperit cu ajutorul studenților și rezidenți- lor: zâmbetul zilnic – pentru că te face să depășești și depresia, și anxietatea, și frica”.

ÎMPREUNĂ CU MEDICUL DE FAMILIE ȘI CU SPECIALIȘTII, PACIENTUL [VÂRSTNIC] POATE ALEGE SĂ AIBĂ MEDICAȚIE CÂT MAI PUȚINĂ ȘI MAI ȚINTITĂ (Dr. Ioana Ioancio)
 

Îmbătrânirea activă este asociată și cu o creștere a speranței de viață. Seniorii care se mențin activi atât fizic, cât și social tind să trăiască mai mult și să aibă o calitate mai bună a vieții. Stilul de viață sănătos contribuie la prevenirea multor boli, iar menținerea unei rutine de activitate poate face diferența între o bătrânețe plină de energie și una marcată de fragilitate. Totuși, un factor care influențează semnificativ această dinamică este utilizarea frecventă a medicamentelor multiple.

Efectele secundare ale medicamentelor pot scădea nivelul de energie

Polipragmazia sau practica unor persoane de a folosi cinci sau mai multe medicamente simultan, frecvent întâlnită la vârstnici, poate influența atât starea fizică, cât și cea psihică, modificând per- cepția asupra activității și limitând motivația de a adopta un stil de viață activ. 

„Polipragmazia este ceva ce aș recomanda a fi evitat. Această practică s-a încetățenit de-a lungul timpului, dar trebuie evitată pe cât posibil. Împreună cu medicul de familie și cu specialiștii, pacientul poate alege să aibă medicație cât mai puțină și mai țintită. Chiar dacă medicul de familie adresează pacientul mai multor specialități medicale, totdeauna trebuie să facă o prioritizare a medicației zilnice a pacientului și să nu-i indice 10-15 medicamente. Există o prioritizare din punctul de vedere al patologiilor, care ar putea acutiza starea actuală a pacientului adult, vârstnic”, spune dr. Ioancio.

Efectele secundare, interacțiunile medicamentoase și dependența de tratamente pot reduce energia și interesul pentru mișcare sau socializare, ceea ce contrazice principiile îmbătrânirii active.

„Viitorul este al „vârstei de argint”

Violeta Pușcașu este profesor universitar și predă Demografie studenților de la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Dunărea de Jos” Galați, iar în urmă cu nouă ani a lansat un proiect inedit: Universitatea vârstei a III-a (U3A). Inițiativa presupune un program academic care nu implică diplome și certificări, dar care propune seniorilor – un segment de vârstă, zice-se, neinteresat de educație – cursuri și formare diversă, după un model francez. 

DUPĂ PRIMUL AN DE PENSIE, CEI MAI MULȚI VÂRSTNICI SE TREZESC ÎN FAȚA UNUI GOL (...). ÎN AFARĂ DE A CĂLĂTORI ȘI DE A CITI, CE MAI POT FACE? (prof. dr. Violeta Pușcașu)

Din 2016 și până în acest moment, modelul stabilit de prof. Pușcașu la Galați a fost preluat și de mediul academic din Cluj-Napoca. Aproape 150 de seniori cu vârsta de la 50 la 90 de ani au participat intensiv (de luni până vineri) la cursuri de drept, economie, nutri- ție, medicină, kinetoterapie, inginerie, artă, filosofie ș.a., în funcție de ofertele facultăților care au intrat în program și a profesorilor care au acceptat să facă voluntariat. Acest model de învățare se aliniază cu tendința globală demografică, ce presupune o durată de viață crescută și o nevoie gene- rală de integrare a seniorilor într-o viață activă. 

„Există mai multe modele culturale, de raportare la vârsta a treia, puternic marcate de contextele naționale, de politicile locale, de tradiții, de mentalități. Prin urmare, nu putem să folosim același șablon de analiză la Tecuci și la Paris sau la Tokyo. Vorbim despre o tendință de îmbătrânire demografică, pe care o înregistrează toate țările, o creștere structurală a ponderii vârstnicilor în populația totală. Dar răspunsul la această creștere este diferit de la o țară la alta. Sunt state care, confruntâdu-se mai devreme cu îmbătrânirea, au avut răgazul să pună în practică, să experimenteze niște politici de ameliorare. Dar sunt și state care nu își pun deloc problema. Noi, ca țară, am intrat recent în focul îmbătrânirii, așa încât nu avem o linie unitară pentru acest fenomen, ci doar inițiative izolate, experiențe proprii, care încearcă să fie date ca model de bune practici. Adaptarea la îmbătrânirea demografică va veni și în cazul României, cel mai probabil în următorii ani. Iar când se va întâmpla, cu valul mare de «decreței» care vor bate la porțile vârstei a treia, România va avea în față un cartof fierbinte. Fiindcă e o variabilă poziționarea locală, regională, în sensul că într-un fel se comportă lumea rurală în fața îmbătrânirii și în alt fel o face cineva din mijlocul Bucureștiului. Deci trebuie contextualizată în permanență abordarea bătrâneții”, spune prof. Violeta Pușcașu, autoarea volumului „Învățarea fără vârstă”, un studiu dedicat potențialului academic și de dezvoltare al seniorilor.

E nevoie de activități fizice, dar și care stimulează creierul

Prof. Violeta Pușcașu își pregătește din timp o senectute activă, câtă vreme este știut faptul că are un impact semnificativ asupra sănătății în ansamblu, asupra echilibrului mintal și emoțional. Exercițiile fizice și antrenamentul cognitiv pot preveni declinul psihic, reduc riscul de depresie și mențin funcțiile cognitive active mai mult timp, dar nu toți seniorii pot face față antrenamentelor fizice. 

Studiile arată că activitățile care stimulează creierul, cum ar fi lectura, învățarea unor abilități noi sau jocurile de strategie, contribuie la păstrarea clarității mintale și pot ușura integrarea socială. Însă cluburile de lectură sau activitățile de voluntariat, întâlnirile comunitare nu sunt pentru toți. Cu alte cuvinte, senectutea activă se învață din tinerețe, pas cu pas, conștient. 

„Adaptarea și ajustarea sunt cuvintele-cheie în acest proces, un acord permanent între ce vreau și ce pot. Eu, de pildă, știu că nu vom rămâne nici în blocul, nici în apartamentul și poate cel mai probabil nici în orașul în care locuim acum. Deci senectutea va veni cu ceva schimbat în zona lo- cativă, în cazul meu. Apoi, vă mai spun ceva: toată lumea așteaptă ieșirea la pensie ca pe momentul acela în care vor citi, vor călători sau vor lenevi. Dar am observat, uitându-mă în jur, că toate aceste bucurii încap în prima jumătate sau în primul an după ce am ieșit la pensie. Apoi, cei mai mulți se trezesc în fața unui gol. Or, și acesta este un câmp de reflecție pe care încerc să-l umplu: în afară de a călători și de a citi, niște preocupări absolut onorabile, ce se mai poate face? Și mă gândesc de pe acum că voi vrea să fac voluntariat, de pildă.”

Beneficii vs provocări

Îmbătrânirea activă aduce numeroase beneficii, dar vine și cu provocări. Pentru unii, precum alpinistul Dan Vasilescu, munca este o sursă de energie și satisfacție, indiferent de vârsta sau locul în care se petrece. Pentru pacienții doctoriței Ioancio, senectutea activă este o provocare care pornește de la a refuza anumite medi- camente până la a refuza un stil de viață care durează de… o viață. 

În vreme ce profesor Violeta Pușcașu are privilegiul de a-și stabili observațiile și a aduna material pentru volumele ulterioare din mijlocul unor seniori care aleg învățarea continuă, care deschid caietele studențești ca la 20 de ani. Oricare ar fi scenariul, fiecare senior are dreptul să aleagă modul în care își trăiește vârsta, fără constrângeri sau așteptări exagerate din partea societății. 

5 mitruri legate de îmbătrânirea actiă

1.    Mișcarea fizică poate inversa îmbătrânirea
Fals. Activitatea fizică ajută la menținerea mobilității, a forței musculare și a sănătății inimii, dar nu poate inversa complet efectele îmbătrânirii. Organismul suferă modificări ireversibile odată cu vârsta, iar unele limitări fizice sunt inevitabile.

2.    Vârstnicii nu pot învăța lucruri noi
Fals. Creierul are capacitatea de a se adapta și la vârste înaintate, iar studiile arată că persoanele care continuă să învețe și să-și antreneze mintea pot menține un nivel ridicat de funcționare cognitivă.

3.    Pensionarea duce la declin cognitiv
Fals. Pensionarea nu este un factor determinant al declinului mintal. Rămân importante însă: activitatea zilnică, implicarea socială, stimularea intelectuală – esențiale în menținerea sănătății creierului.

4.    Suplimentele alimentare pot preveni îmbătrânirea
Fals. Industria suplimentelor alimentare promovează ideea că anumite produse pot opri sau inversa efectele îmbătrânirii. Deși unele suplimente pot ajuta la menținerea sănătății, nicio pastilă nu poate împiedica procesul natural al îmbătrânirii.

5.    Vârstnicii nu mai pot fi activi social
Fals. Seniorii, mulți dintre aceștia, sunt activi social, participă la cluburi, grupuri de voluntariat și activități culturale. Factorii care influențează izolarea socială sunt mai degrabă legați de sănătate, acces la transport și atitudinea personală față de interacțiunea socială.