Scleroza multiplă este considerată a fi „afecțiunea cu o mie de fețe”, din cauza multitudinii de simptome care se manifestă diferit, în funcție de pacient. Atât simptomele bolii, cât și prejudecățile existente la nivelul societății, îi împing pe pacienți către o autoizolare accentuată.

Simptomele timpurii ale afecțiunii apar cu mai mulți ani înainte de diagnosticarea bolii și includ tulburări bruște ale vederii, inabilitatea la nivelul membrelor, oboseala, depresia și tulburări cognitive. 

„Este important de reținut că prezența acestor manifestări nu înseamnă automat un diagnostic de scleroză multiplă. Simptomele clasice ale acestei boli se regăsesc și în alte afecțiuni neurologice. Pentru diagnosticul de certitudine este necesar un proces complex și individualizat care implică mai multe etape și teste pentru a exclude alte afecțiuni, cât și pentru a susține diagnosticul de scleroză multiplă”, a declarat dr. Alexandra Matei, medic specialist neurolog, într-un comunicat remis redacției. 

Principalele metode folosite în diagnosticarea sclerozei multiple sunt: istoricul medical; examenul neurologic; imagistica prin rezonanță magnetică (RMN); analizele de laborator și puncția lombară cu examinarea lichidului cefalorahidian (LCR).