Este prevenită astfel instalarea factorilor care ar putea decondiţiona o serie de aparate și sisteme, printre care și aparatul locomotor.

Kinetoprofilaxia studiază procesele care pot optimiza starea de sănătate și prevenţia îmbolnăvirii organismului uman – implicit a aparatului locomotor –, prin intermediul exerciţiilor fizice terapeutice. Printre cele mai importante obiective amintim:

• întărirea sistemului imunitar și a stării de sănătate a organismului și a aparatului musculoscheletal;

• mărirea gradului de rezistenţă naturală faţă de factorii externi care ar putea afecta sănătatea organismului;

• menţinerea permanentă a unui echilibru psihofizic între organismul uman și mediul înconjurător;

• asigurarea condiţiei de creștere, dezvoltare normală și armonioasă a organismului pentru copii și persoanele tinere. Astfel sunt prevenite deficienţele sau afecţiunile care ar putea duce la decondiţionarea organismului.

Kinetoprofilaxia este de trei feluri: primară, secundară și terţiară.

Kinetoprofilaxia primară vizează omul sănătos, dar cu predispoziţii recunoscute în instalarea proceselor de decondiţionare fizică sau de apariţie a unor maladii. Ea se adresează, de fapt, tuturor persoanelor care nu pot efectua exerciţii fizice comune educaţiei fizice din cauza unor particularităţi fiziologice pe care acestea le au. În cazul copiilor, ea este utilizată cu scopul de a asigura o creștere armonioasă și în parametri normali, de a preveni instalarea deficienţelor fizice, de a mări rezistenţa naturală și de a întări starea de sănătate.

Kinetoprofilaxia secundară presupune aplicarea unor exerciţii terapeutice cu rolul de a opri evoluţia unor deficite cu caracter funcţional sau structural deja instalate. Potrivit constatărilor din ultimii ani, kinetoprofilaxia secundară poate fi aplicată în cazul tuturor pacienţilor cu diferite afecţiuni deja instalate. Excepţie fac doar acele persoane în cazul cărora exerciţiul fizic ar putea agrava și mai mult boala instalată.

Kinetoprofilaxia terţiară. Prin aplicarea ei se urmărește prevenirea agravării anumitor boli deja instalate sau limitarea complicaţiilor acestora. Categoriile de bolnavi la care se aplică această formă de tratament kinetic sunt din ce în ce mai multe. Bolile cu o evoluţie galopantă, care grăbesc decondiţionarea organismului, sunt și ele tot mai numeroase. Neglijenţa pacienţilor în fazele iniţiale ale unor boli cu evoluţie lentă face ca ultima formă de tratament ce poate fi aplicată din punct de vedere kinetic să fie kineto­profilaxia de gradul III.

Kinetoterapeutul care va aplica tratamentul profilactic trebuie să ţină cont de particularităţile fiecărui pacient și este necesară dozarea exerciţiilor cu o solicitare fizică raţională, conform principiului Primum non nocere!