Tema din acest an a fost „Multidisciplinaritatea în acțiune: Frontiere în neuropediatrie”. Programul Conferințelor NEUROCARE (manifestare științifică ce a avut loc la București, între 14 și 16 mai a.c.) a reunit sesiuni științifice, prezentări de actualitate și discuții aplicate. „Viața Medicală” s-a numărat printre partenerii media ai conferinței. 

Spectrul sclerozei multiple la copil

Una dintre prezentările de vineri, 15 mai, a fost susținută de asist. univ. dr. Oana Aurelia Vladâcenco, pe tema „Spectrul sclerozei multiple pediatrice: provocările din spatele deciziilor”. Dr. Oana Aurelia Vladâcenco este medic primar neurologie pediatrică, iar în opinia sa, în scleroza multiplă pediatrică fiecare caz e o provocate: 

„Nu putem să ne gândim la fiziopatogeneza bolii fără să luăm în calcul că tot ce se întâmplă, toată furtuna aceasta imună... Toată activarea normală a limfocitelor care se întâmplă în periferie, limfocite care trec prin bariera hematoencefalică și ajung să cauzeze demielinizare și degenerare acțională ireversibilă. Se întâmplă într-un creier care este în formare”. 

Dacă ne gândim la ce se întâmplă într-un creier în formare – așa cum este creierul unui copil, dr. Oana Vladâcenco subliniază că ar trebui să ne gândim că mielinizarea nu este completă, să ne gândim că rețelele emoționale sunt încă în formare, iar trăsăturile de personalitate ale acestor copii sunt work in progress. „Există, ca o consecinţă a lucrurilor care se întâmplă, un prag de dizabilitate care poate fi atins mult mai devreme”, a punctat medicul vineri, în cadrul Conferințelor NEUROCARE. 

Diagnosticarea sclerozei multiple la copil poate să fie diferită față de adult. „Trebuie să ne amintim faptul că inflamația la copil este mult mai importantă. Edemul este mult mai important și, prin consecință, răspunsul la corticoterapie (...) poate să fie mai spectaculos. Putem să avem, astfel, o iluzie a siguranței, prin faptul că puseele (de scleroză multiplă – n.red.) toate se remit, iar între pusee copilul este foarte bine. Dar de fapt este doar o iluzie, pentru că dizabilitatea se acumulează.” 

Dr. Oana Vladâcenco a folosit o metaforă interesantă, în prezentarea sa, provocându-și colegii să vadă creierul pacientului pediatric precum un șantier: „Avantajul șantierului este faptul că atunci când nu avem un drum deja format, putem să creăm alternative. Și aceasta este metafora pe care am ales s-o aplic astăzi în ceea ce priveşte neuroplasticitatea la copil.”

Ca mesajul de luat acasă, dr. Oana Aurelia Vladâcenco le-a transmis colegilor săi din sală, la această reuniune medicală: 

„Aș vrea să ținem minte cu toții că orice simptom neurologic focal la un copil mare, în principal, trebuie să îl aducă pe acel copil la neurologul pediatru pentru a face investigații și pentru a i se pune un diagnostic corect. Când un copil care este deja diagnosticat cu scleroză multiplă începe să aibă o brusc tulburări de comportament, trebuie să ne gândim la un puseu nou și să acționăm.”

În încheiere, ea a mai subliniat că medicii pediatri nu trebuie să uite că un copil boli cronice are nevoie de un grup de suport ca să nu se simtă singur și ca să poată să aibă un prag de anxietate cât mai redus. 

Dialogul invizibil dintre imunonutriție și neuroinflamație 

Dr. Gabriela Ion este șef de lucrări, medic primar pediatrie. Aceasta a fost prezentă vineri, 15 mai, pe scena Conferințelor NEUROCARE cu o prezentare cu tema „Imunonutriția și neuroinflamația: dialogul invizibil care modelează creierul”.

În prezent, a subliniat medicul Gabriela Ion, literatura de specialitate vorbește despre așa numita inflamație silențioasă, astfel că „ne interesează inflamația care nu se vede, inflamația ascunsă care reprezintă rădăcina multor boli”. Aici, din punctul său de vedere, medicii pediatri se confruntă cu un „Triunghi al Bermudelor” la anumiți pacienți: disbioză, histamină și alimente. Adică intoleranță sau alergii alimentare. 

De reținut este faptul că, până la 5 ani, copiii nu fac boli autoimune. Doar foarte puțini fac boli autoimune, a afirmat dr. Gabriela Ion, ea amintind că majoritatea fac boli autoinflamatorii. Ce înseamnă asta? Că este o p=patologie de sistem imun înnăscut, nu un sistem imun dobândit. 

Un alt aspect interesant legat de acest dialog invizibil între imunonutriție și neuroinflamație este faptul că „Nu există o genă de gluten, o genă căreia nu-i place glutenul. (...) Asta face glutenul: activează niște procese imunologice”. 

În ultimii ani, în literatura de specialitate au început să apară noțiuni noi, cum ar fi encefalopatie glutenică, a mai amintit colegilor săi dr. Gabriela Ion: „Din punctul meu de vedere, absolut orice patologie neurologică trebuie căutată și de gluten”. 

Ca mesaj de luat acasă, medicul citat a adăugat că, din punctul său de vedere, toată activitatea cerebrală e o simfonie: „De cele mai multe ori, dirijorul se pune singur în față - histamina.  De-asta încearcă histamina să le suborboteze pe toate. De-asta este foarte importantă în această patologie.” 

Iar pentru a încheia într-o notă optimistă, dr. Gabriela Ion a amintit că există, în prezent, un test – chiar „cel mai deștept test de neuroinflamație” – în Statele Unite, care poate să îi ajute pe medici în situațiile când vor să demonstreze dacă la un anumit pacient este vorba despre o boală neuroinflamatorie sau de o boală neurodegenerativă. 

Sindromul ADEM, o complicație rară 

Dr. Iulia Vetricean le-a vorbit pe larg colegilor săi, vineri, 15 mai, la ediția a doua a Conferințelor NEUROCARE, despre sindromul ADEM. Prezentarea sa a avut ca punct de plecare parcursul complex al unui pacient cu o complicație foarte rară și devastatoare a otitei medii acute (OMA). 

Sindromul ADEM „a fost o adevărată provocare pentru noi și nu a fost o muncă solitară, a fost o muncă de echipă”, a punctat dr. Iulia Vetricean la începutul prezentării sale de vineri. 

Medicul a prezentat câteva noțiuni generale despre sindromul ADEM. A avut și o prezentare de caz, dar a povestit pe larg despre diagnosticul, tratamentul și particularitatea acestui caz. 

„Sindromul ADEM reprezintă o encefalomielită acută, diseminată, care evoluează extrem de rapid. Are multiple localizări, vorbim despre encefal și despre măduva spinării. Este o boală autoimună care se declanșează brusc și este un răspuns al sistemului nervos central la inflamație și/sau o infecție de curentă sau vaccinare.” 

Cazul pe care dr. Iulia Vetricean și colegii săi l-au avut la Spitalul Gomoiu a fost al unui pacient de 15 ani, care s-a prezentat la Camera de gardă de pediatrie pentru o slăbiciune musculară progresivă, dureri mari de coloană vertebrală, fatigabilitate și cu micțiuni absente. Acest pacient avea o otită medie acută.

Starea lui nu s-a îmbunătățit, ba chiar s-a agravat, așa că a fost transferat către secția de neurochirurgie. Din păcate, pacientul nu a supraviețuit, a fost o evoluție fulminantă. 

„S-a stabilit că pacientul a avut sindromul ADEM, care are de fapt o patogeneză complexă și este rezultatul unui proces autoimun și care afectează sistemul nervos central”, a subliniat medicul Iulia Vetricean în prezentarea sa, „De la simptom la diagnostic: parcursul complex al unui pacient cu o complicație rară și devastatoare a OMA (sindromul ADEM)”. 

Sindromul ADEM apare la indivizii sensibili genetic, însă triggerul (factorul declanșator) deseori este un factor infecțios, cum a fost în cazul acestui pacient otita medie acută, a mai punctat medicul citat. Triggerul în sindromul ADEM poate să fie vaccinarea sau orice infecție acută a căilor respiratorii superioare. 

„Acești pacienți, din păcate, cu o patologie banală pot să evolueze – cum au fost și cazul pacientului nostru – spre o evoluție fulminantă și deces în mai puțin de 72 de ore.”