În cazul în care gonartroza s-a instalat de mult timp, structurile periarticulare reprezentate de ţesuturile moi pot rămâne cu modificări de structură și de funcţionalitate după protezarea genunchiului, chiar dacă prin intervenţia chirurgicală partea osteoarticulară a fost realiniată din punct de vedere anatomic și biomecanic. 

Ce va trebui să știe kinetoterapeutul înainte de a începe lucrul propriu-zis? O alungire a extensorilor articulaţiei genunchiului și o scurtare a flexorilor acesteia pot face ca în timpul recuperării kinetice deficitul de extensie rămas din etapa de redare a mobilităţii să poată fi amânat, pentru a fi recuperat în această etapă. Ea va rămâne alternativa considerată mai eficientă și mai practică de către kinetoterapeuţi și alţi specialiști în domeniu, având în vedere faptul că manevrele de stretching și contracţiile izometrice nu pot fi aplicate în această situaţie. 

Aplicarea stretchingului poate destabiliza într-o formă sau alta implantul protetic. Statistic vorbind, majoritatea persoanelor supuse acestui mod de intervenţie chirurgicală sunt vârstnice și cu probleme cardiace sau predispuse acestor tipuri de afecţiuni. Este știut că aplicarea contracţiilor izometrice va duce la o creștere considerabilă a activităţii ventriculului stâng și a frecvenţei cardiace, ceea ce nu poate fi benefic pentru această categorie de pacienţi.

Următorul nivel

Kinetoterapeutul va trebui în această situaţie să aplice pacienţilor cu asemenea deficite mobilizări pasivo-active, în care el va iniţia mișcarea, iar pacientul va termina cursa acesteia până la limita durerii. Aceste manevre vor trebui efectuate și gestionate de kinetoterapeut în așa fel încât să se poată trece la următorul nivel într-un timp util. Forţarea peste gradul de limită a durerii va face ca pe anumite zone să apară contracturi antalgice involuntare, iar pacientul să aibă frică pentru a mai continua tratamentul kinetic.

La următorul nivel, kinetoterapeutul va trebui să aplice pacientului forme de mobilizări active cu o rezistenţă ușoară externă. De această dată rezistenţa externă va fi dată de forţa gravitaţională. Manevrele vor fi aplicate în așa fel încât pacientul să poată controla activ musculatura extensoare a genunchiului, formată din cei trei vaști, lateral, intermediar, medial. Acestora li se alătură dreptul femural, singurul din grupul cvadriceps care este biarticular și care, alături de iliopsoas, execută și mișcarea de flexie a femurului pe bazin. Este important de precizat că în timpul actelor motrice stabilite de kineto­terapeut, musculatura mai sus menţionată va trebui să efectueze mișcările într-un regim concentric și în interiorul segmentului de contracţie pentru început. 

Atenţie la mișcările compensatorii

Un alt aspect la care kinetoterapeutul va trebui să fie atent este acela în care pacientul va efectua voluntar sau involuntar mișcări compensatorii. În acest caz, musculatura vizată nu va funcţiona la capacităţile așteptate, iar rezultatele vor întârzia să apară. 

Scurtarea flexorilor va face ca modul de abordare din punct de vedere kinetoterapeutic în redarea forţei musculare să fie diferit. Semitendinosul, semimembranosul și bicepsul femural execută mișcarea de flexie a genunchiului. Kinetoterapeutul va trebui să aibă în vedere faptul că mișcările active, unde forţa externă cu rol de rezistenţă este gravitaţia, se vor efectua într-un regim  excentric. Astfel se va corecta scurtarea acestora, se va corecta deficitul de extensie și se va îmbunătăţi într-o manieră corectă forţa musculară. 

Cele relatate reprezintă doar câteva aspecte din tratamentul kinetic ce presupune redarea forţei musculare prin implementarea unor tehnici eficiente în urma unor evaluări periodice corect efectuate.