Mă întorceam cu avionul la miezul nopții de la o conferință în străinătate. În afară de scena curentă, când toată lumea își deschide telefoanele atunci când aterizează și caută cu anumită frenezie  mesajele primite în cele două-trei ore de zbor, m-a frapat, mergând spre ieșirea din aeroport, o scenă antologică: stând chircită o femeie era extrem de captivată de ce vedea pe telefon. Până aici nimic neobișnuit ați zice. Doar că alături, o fetiță de patru ani, stând în fund pe podea, făcea același lucru cu un alt telefon. 

Vorbim de nenumăratele  adicții ale vieții moderne: tutunul și nicotina au un istoric „răsuflat”. „Păcănelele”, la densitatea ofertelor  existente, rămân permanent în actualitate și o sursă indirectă de divorțuri, sinucideri, depresii, etc.. Drogurile au invadat piața romanescă și amprentează masiv viitorul tinerelor generații. Dar oare de ce vorbim așa puțin de dependența de tehnologie?

Un nou raport al ONU, care prezintă o imagine sumbră a vulnerabilității societăților moderne în cazul unei eventuale prăbușiri a infrastructurii digitale critice, avertizează asupra unor consecințe potențial grave dacă sisteme-cheie eșuează. Suntem din ce în ce mai conectați la știri din mass media, la telefoane, la siteuri, programe, aplicații prin cabluri, sateliți, surse de energie regenerabile sau nu. Însă nimeni nu se întreabă dacă țările sunt pregătite pentru mari pene și defecțiuni pe scară largă. 

Riscuri reale, subestimate

Raportul arată tocmai acest lucru: țările nu sunt pregătite pentru  colapsuri  pe scară largă a sateliților, pene de curent sau cabluri submarine rupte, conform Uniunii Internaționale a  Telecomunicațiilor și Biroului Națiunilor Unite pentru Reducerea Riscurilor în Caz de Dezastre. Agențiile chiar declară: „Riscurile digitale critice sunt reale, documentate, sistemice și în mare parte subestimate”.

Mă întreb ce ar face copiii care descoperă telefoanele de când se nasc, părinții acestora, instituțiile, ministerele, guvernanții dacă mâine, telefoanele mobile și internetul ar înceta să funcționeze, plățile ar eșua, spitalele ar pierde datele pacienților și alertele de urgență ar înceta să mai ajungă acolo unde trebuie. 

Au existat  scenarii de filme cu apocalipsa căderii sistemelor, a surselor de energie , a mașinilor electrice, dar până și eu am privit oarecum superficial această posibilă criză. Trebuie însă să recunosc că atât scenaristul, cât și regizorul ar putea să fie în realitate vizionari prin ceea ce au pus ca posibilă întâmplare în 2030 sau 2050.

Imaginație sau realitate plauzibilă?

Ceea ce putea să sune a „ science fiction” ar putea deveni realitate. O defecțiune la scară largă, exponențială, a sistemelor digitale critice, o așa zisă  „pandemie digitală”, reprezintă un scenariu plauzibil pe care planurile actuale de management nu sunt deocamdată concepute să o abordeze. 

Lista posibilelor aventuri digitale ar putea debuta, pe de altă parte, cu o furtună solară majoră, care ar putea perturba semnalele de navigație prin satelit, ar consemna la sol avioanele prin defectarea sistemelor radar în timp real, ar putea opri vehiculele autonome și ar putea provoca eșecul tranzacțiilor financiare. Un alt potențial cataclism ar fi legat de curenții induși geomagnetic care ar putea deteriora transformatoarele din rețelele electrice, declanșând pene de curent pe scară largă. Centrele de date din acel moment ar fi în pericol odată ce energia de rezervă se epuizează, în timp ce înlocuirea transformatoarelor deteriorate la scară largă ar putea dura luni de zile. 

Au fost astfel de exemple în mari capitale pe parcursul acestui an. Mai vine o posibilă penalizare a luminii albastre din lumea facilităților digitale: modificările accelerate de mediu și poluarea. Astfel, un  val de căldură sever, care crește cererea de sisteme de aer condiționat, ar duce la încălzirea râurilor, ar limita funcționarea centralelor nucleare și ar reduce capacitatea de transport fluvial pentru aprovizionarea cu combustibil. La acestea se pot adăuga răcirile insuficiente ale centralelor de date moderne, ale rețelelor mobile, nefuncționarea terminalelor de plată, cu închiderea inerentă a magazinelor etc.. 

Evenimente și efecte interconectate

Seceta excesivă, temperaturile de peste 40 de grade, încălzirea globală ,inclusiv războaiele din Ucraina și Iran, criza de combustibili lichizi, redeschiderea și relansare arderilor de combustibili solizi (cărbune) sau evenimente subacvatice majore (vezi erupția vulcanului Hunga Tonga-Hunga Ha’apai din 2022, lângă Tonga și distrugerea cablului submarin de 80 km cu întreruperi timp de săptămâni a internetului) ) pot fi cascade de evenimente care se pot răspândi în sisteme interconectate, afectând simultan mai multe forme de infrastructură critică și inducând izolarea unor continente, orașe , țări, etc.. 

Există o potențială încercare de rezolvare care ar permite prevenția acestor accidente: folosirea de alternative non-digitale dar și „integrarea rezilienței în ADN-ul tehnologiilor de care depindem”,  cum spunea Doreen Bogdan-Martin, directoarea generală a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, care a prezentat la Geneva concluziile unui studiu privind aceste amenințări.

„Coșmarul” modernizării pe care pedalează în special țările bogate ar putea să ne întoarcă în comuna primitivă și toate adicțiile cultivate cu meticulozitate de varii industrii ar putea să lase individul la scară mondială descoperit, când se va trezi că toată viața sa în următoarele luni, în următorii ani sau chiar decenii va fi fără curent, internet, telefon, surse și canale mass media, etc. Altfel nu pot să nu-i dau dreptate lui Albert Einstein: „Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relațiile interumane. În lume va exista atunci o generație de idioți”.