Foto sus: Mobilizări pasive segmentare 

Afectarea echilibrului în statică și dinamică, fatigabilitatea, mișcările involuntare, spasticitatea și tulburările de coordonare reprezintă simptomele primare ale pacientului diagnosticat cu această boală. Apoi, prezența durerilor musculare, diminuarea forței musculare, scăderea mobilității la nivelul articulațiilor, prezența retracțiilor musculare cu zone de fibrozare până la instalarea osificărilor heterotopice sunt semne că au apărut simptomele secundare.

Recomandări

După descoperirea deficitelor funcționale și structurale, kinetoterapeutul stabilește un program de recuperare specific kinetoterapiei. În timpul aplicării exercițiilor de kinetoterapie este necesar să se țină cont de câteva aspecte cu o importanță deosebită: 

• Kinetoterapeutul va fi, pe parcursul aplicării tratamentului kinetoterapeutic, în strânsă legătură cu medicul curant al pacientului diagnosticat cu scleroză multiplă;
  Este de evitat efectuarea de exerciții fizice în perioadele de puseu al bolii;
• Se va evita creșterea temperaturii corpului prin exerciții cu o intensitate, frecvență și rezistență ridicate. Acest lucru duce la creșterea temperaturii corporale, fapt ce conduce la spasticitatea musculară. Exercițiile fizice se vor efectua într-un ritm lent cu rezistențe ușoare și pauze suficiente, astfel încât să se evite suprasolicitarea și oboseala;
• Vestimentația pacientului trebuie să fie confortabilă în timpul efectuării exercițiilor, în așa fel încât să nu producă limitarea mișcărilor și nici accidentări;
• Trebuie găsit intervalul orar care este mai potrivit pentru pacient prin testări în diferite perioade ale zilei. Astfel, kinetoterapeutul poate fi sigur că tratamentul aplicat are o eficiență ridicată.

Tipuri de exerciții

Mobilizările pasive vor fi aplicate acelor pacienți care au pierdut amplitudinea de mișcare din cauza efectelor directe ale sclerozei multiple sau a inactivității prelungite. Acestea sunt mobilizări pe care kinetoterapeutul le face fără ca pacientul să contribuie la mișcare. Ele se vor efectua atât pentru membrele superioare, cât și pentru membrele inferioare. Pot fi efectuate pentru toate articulațiile membrelor sau doar pentru articulațiile afectate, lucrându-se selectiv. 

Ordinea efectuării mobilizărilor pasive va fi de la distal spre proximal. Este preferabil ca exercițiile de acest tip să fie efectuate cu pacientul posturat în decubit dorsal. Așa, kinetoterapeutul are un mai bun control asupra segmentelor și articulațiilor afectate. Numărul de repetări nu trebuie să fie mai mult de cinci pe ședință. Rolul mobilizărilor pasive este acela de menține o bună troficitate și de a preveni instalarea zonelor de retracție și fibrozare la nivel muscular.

Mobilizările active sunt aplicate acelor pacienți care au capacitatea de a acționa motric în mod voluntar segmentele și articulațiile afectate. Acest tip de acțiuni motrice va fi efectuat atât pentru întreg trenul superior, cât și pentru cel inferior. Foarte important este ca pacientul să fie asistat și îndrumat de kinetoterapeut pentru a efectua mișcările active pe toată amplitudinea de mișcare permisă de articulație și de structurile periarticulare. 

Mobilizările active vor face posibilă păstrarea funcțiilor cum ar fi: mobilitatea articulară, troficitatea și tonusul muscular, forța musculară. Este recomandat ca majoritatea exercițiilor să fie efectuate din așezat și ortostatism, dar se vor efectua și din posturile decubit. În acest mod, gravitația acționează diferit asupra segmentelor cu care se lucrează în mod activ după trecerea de la o postură la alta. 

Inițial nu se va depăși numărul de cinci repetări, ca apoi media să fie de zece repetări. La început, mobilizările se vor face la nivel segmentar, ulterior acestea vor fi executate cu câte două membre simultan la nivel global. Dacă exercițiile se efectuează segmentar, acestea, la fel ca la mobilizările pasive, se vor face de la distal spre proximal și de la caudal spre cranian.

În loc de concluzii 

Cele relatate reprezintă o mică parte din modul de abordare a tratamentului kinetoterapeutic pentru un pacient diagnosticat cu scleroză multiplă. Nu este tratament kinetic garantat care să poată opri înaintarea bolii, dar un program de exerciții bine alese poate limita efectele sclerozei multiple la nivel neuromotor și osteoarticular.  

Bibliografie:

1. Constantin Drăgan, Liliana Pădure, Metode și tehnici de kinetoterapie, Editura Național, București, 2023
2. Mihancea Petru, capitolul Diagnosticul sclerozei multiple, Scleroza multiplă, Editura Universității din Oradea, 2005
3. Valentin Serac, asist. univ. kinetoterapeut, Manual de kinetoterapie pentru persoanele cu scleroza multiplă, Traduceri după manualul de specialitate al Centrului Național MS Melsbroek-Belgia, SOCIETATEA DE SCLEROZĂ MULTIPLĂ DIN ROMÂNIA