Desfășurat în zilele de 21 și 22 februarie, în format fizic, la București, Forumul Farmacist.ro a avut drept temă „Consilierea farmaceutică – pilon esenţial pentru sănătate”. Una dintre prezentările susţinute cu această ocazie a fost cea a șef lucr. farm. Daniel Marineci, care s-a referit la aspecte practice în ceea ce privește medicaţia antitrombotică orală. 

În cazul intervenţiilor chirurgicale, elective sau de urgenţă, echipa medicală trebuie să știe foarte clar dacă pacientul res­pectiv ia sau nu medicamente antitrombotice și când a avut loc ultima administrare, ne-a declarat farm. Daniel Marineci: 

„Pentru antiagregantele plachetare, în general, recomandarea actuală este ca acidul acetilsalicilic în doză antitrombotică să nu se întrerupă în perioada perichirurgicală. În schimb, celelalte medicamente antiagregante plachetare orale, antagoniști ai receptorilor P2Y12 de tipul clopidogrelului, se întrerup cu intervale mai lungi sau mai scurte de timp: în general, cu minimum cinci zile înaintea intervenţiei chirurgicale, și se reiau la una-două zile după [intervenţie]”. 

Gestionarea riscului hemoragic

În unele situaţii, terapia nu poate fi întreruptă, mai ales după montare de stent. Terapia antitrombotică duală este extrem de importantă, pentru că altfel crește riscul de trombozare a stentului – „și-atunci se recomandă în perioada perichirurgicală administrarea în continuare a aspirinei și întreruperea clopidogrelului, dacă acesta este medicamentul asociat”. Dacă nu se poate face întreruperea, echipa chirurgicală trebuie să gestioneze foarte atent riscul hemoragic.

„E important pentru farmacist să se gândească la aceste lucruri în momentul în care își consiliază pacienţii referitor la folosirea medicaţiei antitrombotice, pentru că ei trebuie să știe să discute cu medicul, să anunţe folosirea acestor medicamente în eventualitatea unei intervenţii chirurgicale”, conchide farm. Daniel Marineci. Acest lucru este valabil inclusiv pentru intervenţii relativ uzuale, precum înlocuirea de cristalin sau extracţiile dentare – acestea din urmă sunt considerate cu risc hemoragic minor la majoritatea pacienţilor. 

„Dacă vorbim despre extracţia simultană a mai multor dinţi, e foarte posibil ca intervenţia să devină una cu risc hemoragic mare, și-atunci să fie necesară întreruperea anticoagulantului oral direct cu 1-2 zile, respectiv a antiagregantelor plachetare cu 3-5-7 zile înaintea intervenţiei, depinzând de medicament și de riscul protrombotic al pacientului.”

Morfina în doze mari la copilul cu cancer avansat

Conf. dr. Monica Dragomir, de la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Al. Trestioreanu”, medic primar Oncologie pediatrică, a vorbit pe larg despre utilizarea dozelor mari de morfină la copilul cu cancer avansat. În ceea ce privește titrarea morfinei la copil, medicul a explicat că se începe cu doza per kilogram indicată pentru vârsta copilului, administrată la fiecare 4 ore. La nevoie, se pot face administrări suplimentare (în aceeași doză sau priză). Problema se pune când durerea reapare la copilul cu cancer avansat sau când acea durere este mai intensă. 

„Morfina în doză mare ne-a creat și nouă probleme, din multe puncte de vedere. A fost vorba de situaţiile în care a trebuit să administrăm doze foarte, foarte mari, pe care nici nu ne imaginam că am putea să le prescriem unui copil”, a precizat medicul. 

La adulţi, morfina în doză mare este cea echivalentă a ≥300 mg/zi per os. Făcându-se astfel câteva calcule, pornind de la această doză, s-a ajuns la concluzia că, la copil, o doză mare de morfină este cea echivalentă a ≥5,78 mg/kg/zi per os. 

Din păcate, au fost și cazuri în care medicii oncologi au fost nevoiţi să administreze doze mult mai mari de morfină. Un pacient în vârstă de 6 ani a necesitat administrare de morfină retard în doză de 6,7 mg/kg/zi per os; ulterior, el a avut nevoie de doză de 13,3 mg/kg/zi per os, plus morfină rapidă în doză de 23,3 mg/kg/zi. Pentru un mai bun control al durerii, medicii oncologi i-au administrat după un timp chiar și 42 mg/kg/zi micului pacient, iar decesul lui s-a produs cu durere controlată.

Tratamentul simptomatic al anemiilor

Prezentarea șef lucr. dr. Remus Şipoş a fost axată pe importanţa consilierii eficiente a pacienţilor în tratamentul simptomatic al anemiilor. Există risc crescut de dezvoltare a deficitului de fier (DF) ori de anemie feriprivă (AF) la gravide după trimestrul întâi, precum și un risc crescut de dezvoltare a DF/AF la lăuze. Din păcate, 40% dintre femei încep sarcina cu depozite de fier mici sau absente, a punctat medicul. 

O bună parte a lucrării a fost dedicată rolului farmacistului în privinţa anemiilor și modului în care poate consilia populaţia. Acesta poate ridica suspiciunea unui deficit de fier la persoanele care solicită ajutor pentru o simptomatologie generală nespecifică. În plus, el poate identifica acele categorii vulnerabile la care aportul de fier trebuie susţinut prin administrare profilactică de preparate cu fier. Farmacistul știe că deficitul de fier poate să apară independent de prezenţa anemiei. Important este că îi poate îndemna pe oameni să caute deficitul de fier și să își facă analize de sânge. 

Diagnosticarea corectă a deficitului de fier și a anemiei feriprive se face prin coroborarea a trei parametri: hemoglobină, feritină serică și saturaţia transferinei. Obiectivul terapeutic este ca feritina serică să aibă o valoare de cel puţin 50 ng/ml. 

„Veţi avea pacienţi care s-au tratat. Poate i-aţi consiliat eficient. Sau poate medicul de familie i-a diagnosticat cu un deficit de fier sau o anemie feriprivă. Ei au urmat un tratament – reţeta se scrie pe o perioadă de maximum 3 luni. Dar tratamentul acesta trebuie să fie urmat aproximativ 4-6 luni. Chiar dacă pacientul dv. prezintă această simptomatologie generală și a făcut un tratament timp de 3 luni cu fier, să nu se considere vindecat din punctul de vedere al deficitului de fier sau al anemiei”, a conchis medicul.