La începutul liberalizării forţate a medicinei de familie, guvernanţii de-atunci au cerut Băncii Mondiale o analiză financiară a sistemului medical românesc. În urma acesteia, s-a recomandat acordarea a minimum 9% din bugetul sănătăţii medicinei de familie. În stilul românesc, guvernanţii nu au ţinut cont de recomandare și au alocat o proporţie mult mai mică. Dintre toţi miniștrii Sănătăţii, doar Eugen Nicolăescu a înţeles rolul medicinei de familie (acela de a face economii la sistemul de sănătate). Cel mai probabil l-a ajutat și pregătirea economică, fiindu-i mai ușor să înţeleagă impactul bugetar pe care-l are un sector medical ce rezolvă cele mai multe cazuri cu cele mai puţine resurse.

Da, oricât ar părea de neverosimil, medicina de familie rezolvă cele mai multe cazuri cu cei mai puţini bani de la buget! De aceea, în ţările civilizate (cele care alocă 12% medicinei de familie) cazurile ușoare și medii nu sunt internate în spital, ele fiind rezolvate de medicina de familie și ambulatoriu. Din păcate, ceilalţi miniștri ai Sănătăţii nu au reţinut importanţa acesteia și au considerat-o Cenușăreasa sistemului medical. Probabil faptul că toţi au fost „spitaliști” a fost un impediment în înţelegerea sistemelor medicale moderne.

Efectul desconsiderării acestei specialităţi se vede acum, când avem localităţi fără medic de familie. La ora actuală, în România există 1.529 de locuri de medic de familie și 190 de localităţi fără astfel de specialiști (datele sunt oferite de CNAS).

Dărnicie condiţionată

Acum un an ne-am trezit că Guvernul a alocat, din senin, 10% din FNUASS medicinei de familie. Ne-am mirat de dărnicie și ne-a luat ceva timp să înţelegem ce s-a întâmplat: Guvernul tocmai împrumutase niște bani de la Banca Internaţională de Reconstrucţie și Dezvoltare, iar instituţia a condiţionat împrumutul de alocarea acestui procent medicinei de familie. Chiar dacă cei 10% reprezintă 8% din bugetul sănătăţii, și nu 9%, totuși medicii de familie au fost mulţumiţi. Cu atât mai mult cu cât, în sfârșit, plata per serviciu era mai mare decât cea per capita.

Din păcate, la întocmirea bugetului pentru acest an, Ministerul de Finanţe a „coafat” bugetul solicitat de CNAS și a tăiat jumătate din banii alocaţi medicinei de familie. A fost nevoie de negocieri cu guvernanţii pentru a păstra acest 10%, cel puţin pentru primele șase luni ale anului. Întrucât medicii de familie au înţeles că problema nu se află la CNAS, ci la Ministerul de Finanţe, o echipă formată din reprezentanţii mai multor asociaţii de medicina familiei a avut o întâlnire de lucru, în 18 martie 2024, la Ministerul Finanţelor, în încercarea de a găsi bani și pentru a doua jumătate a anului. Deși iniţial se anunţase prezenţa ministrului Boloș, acesta a trebuit să fie prezent în altă parte. 

Pentru unii, da, pentru alţii, ba

Colegii noștri au (re)explicat importanţa și rolul medicinei de familie, diferenţa fiscală dintre spital și cabinetul de medicină de familie, cea dintre venitul cabinetului medical și salariul medicului de familie, dispariţia medicului de familie de la ţară etc. La final, cei de la Finanţe au afirmat că dorinţele medicilor de familie sunt justificate, doar că pentru păstrarea acelui 10% pentru medicina de familie e nevoie de două miliarde de lei. Urmează ca până la întâlnirea din mai să se găsească și banii necesari medicinei de familie.

Ce nu înţeleg eu, ca umil medic de familie de la ţară, e cum pentru alte categorii sociale se găsesc bani pentru creșterea finanţării, în timp ce pentru medicii de familie (cel puţin până acum) nu se găsesc. Mai mult, în timp ce altor categorii sociale le-a crescut venitul la începutul acestui an, medicilor de familie li s-a propus scăderea alocării bugetare. 

Și încă ceva: de ce e nevoie de intervenţia străinilor pentru ca guvernanţii să acorde importanţa necesară medicinei de familie?! De ce sunt atât de greu de înţeles rolul și importanţa acesteia? De ce nu putem copia un sistem medical validat în timp în ţările civilizate? De ce trebuie să fim originali cu orice preţ și să „reinventam apa caldă”?