Boala COVID-19 „chinuie” mapamondul de un an și jumătate aproape, cu surprizele sale când patogenice – multitudinea de tulpini, când epidemiologice – valul trei, când terapeutice – moda trecătoare a unor medicaţii. Ne aflăm în iminenţa unei noi carantinări cu potenţial dezastruos pentru economie.

        În această perioadă e foarte interesantă reacţia televiziunilor, politicienilor și chiar a unor medici. Ratingul face legea „fără mamă și fără tată”. Se vânează știri spectaculoase, se caută medici miraculoși, așa-zișii „medici minune” și se fac manifestaţii, defilări fără mască, fără un minimum de distanţare protectivă pentru cei care au participat. O „baie” de mulţime într-un bar sau un restaurant a ajuns aproape o imagine zilnică, banală, iar în acest timp, virusul minune își face de cap cum știe el mai bine.

        Când spun că este un „virus minune” mă gândesc la multiplele sale „calităţi”. Cum ar spune un doctor minune, este generator doar de o pneumonie, dar una care poate fi oricând mortală. Este oare într-adevăr o banală pneumonie? Sigur că în cele mai multe cazuri așa debutează, dar apoi traversează rapid orice barieră fiziologică de apărare și, dacă pentru 85% dintre pacienţi se rezumă la a genera un minimum de simptome sau chiar fără acestea, la restul de 15% se înscrie pe sarabanda agravărilor.

 Glorii medicamentoase tranzitorii

        Ce se uită în această fază este că viroza trece și singură, poate cu un paracetamol, dar nu există un „tratament minune” definit. Dacă ne gândim că a fost o trecere în revistă a unor antibiotice gen azitromicină, claritromicină care iniţial au fost recomandate, iar apoi studii temeinice au dovedit că au ineficienţă sau eficienţă îndoielnică, realizăm că de fapt a fost un exces de prescripţie la începutul pandemiei, care va avea un efect la distanţă prin creșterea chimiorezistenţei la aceste grupe de medicamente pentru generaţiile viitoare.

        A face o similitudine între orice pneumopatie virală și cea indusă de COVID-19 devine, astfel, o greșeală cu tendinţă de minimalizare a evoluţiei uneori dezastruoase a acesteia din urmă. Sigur că aceste „glorii” tranzitorii ale unor linii medicamentoase pentru infecţia cu SARS-CoV-2 au resimţit și alţi agenţi terapeutici, dacă ne gândim la Plaquenil, un medicament extrem de ieftin. De aici și marea discuţie întreţinută de partida compusă din „medici minune” și alţi neavizaţi despre marele business farmaceutic, cu înlăturarea medicamentelor ieftine și promovarea celor scumpe. Dar aceiași oameni uită că și pentru alte medicamente scumpe, precum Kaletra, moda a trecut repede.

Afirmaţii iresponsabile și periculoase

Tot în sensul acesta, trebuie să reiterăm beneficiile oxigenoterapiei. Este incredibil că în secolul al XXI-lea se mai neagă efectul ei, cu afirmaţii precum că produce edem cerebral sau că la o anumită valoare nu mai trebuie folosită. Sunt afirmaţii total iresponsabile, care săptămâna trecută au generat adevărate conflicte în secţiile ATI. Pacienţi care au citit astfel de știri și-au smuls măștile, deși depindeau de oxigenul salvator. Dar ce este mai grav, unii aflând despre niște valori ale saturaţiei de O2 amintite într-o doară, au temporizat instituirea oxigenoterapiei și internarea.

        Toate studiile pe COVID-19 arată că, de la o anumită valoare, oxigenul poate fi salvator, cu condiţia să fie instituit la timp, și este pasul obligatoriu pentru a evita ventilaţia non invazivă sau pe cea mecanică. De câte ori văd astfel de reacţii mă întreb dacă acești pacienţi needucaţi pe zona medicală, negaţioniști ai existenţei virusului, reușesc să citească și știrile medicale pure, ancorate în evidenţe știinţifice.

        Este angajant și iresponsabil să faci afirmaţii publice de genul „am tratat cu succes o multitudine de pacienţi”, când fiecare familie a avut sau are cel puţin un suferind acut sau cronic amprentat de acest virus, când te simţi confortabil cu scheme personale, în loc să te uiţi la protocoale făcute de asociaţii profesionale, care au ţinut cont de studii, de recomandările OMS sau FDA – organizaţii internaţionale fără de care niciun medicament nu ajunge în circulaţie, înainte de a fi temeinic verificat.

        Pentru orice caz de malpraxis în vânătoarea eternă a halatelor albe, atunci când medicul este judecat la Colegiul Medicilor, deciziile se iau pe baza respectării protocoalelor interne sau internaţionale, iar avocaţii pacienţilor pe acestea se axează în adresarea și fundamentarea reclamaţiei. Brusc, de o săptămână, am aflat stupefiat că fiecare medic poate avea idei personale, iniţiative după cum îl taie capul, iar „bolnavii de social media” le cântă în strună, selectând doar idei precum: vindecare absolută, virus banal, ineficienţă vaccin anti-COVID, privare de libertate.

Respectarea procedurilor, taxată în social media

        Societatea Română de Pneumologie a încercat să pledeze pentru revenirea și respectarea procedurilor, ghidurilor din acest domeniu. Consecinţa a fost invadarea paginii asociaţiei cu injurii și un limbaj suburban greu de imaginat. Am aflat, cu această ocazie, că pneumologii sunt niște javre, că lucrează pentru industria farmaceutică etc. Și uite-așa, travaliul extenuant a 800 de pneumologi, obosiţi, angrenaţi de mai mult de un an în acest front anti-pandemic, a fost bagatelizat, lezat injurios, minimalizat de oameni care nu citesc sau nu cunosc la zi contribuţiile știinţifice în domeniu.

        Atunci când ne confruntăm cu un „virus minune”, nu putem să ne erijăm în „doctori minune”, și nici nu ar trebui să îndrăznim să facem afirmaţii care lasă un ecou dezastruos în lumea medicală românească, înmulţind suferinţa unor pacienţi deja virusaţi mediatic și aflaţi sub presiunea incertitudinilor induse de așa-zisul virus banal.

      Mai este și un alt element care ar trebui să marcheze și să ghideze destinul unui medic, fie el și „medic minune”: modestia. Este, de fapt, ceea ce susţinea și Voltaire când afirma: „un om de spirit și de bun-simţ spunea odată despre un doctor, plin de gravitate: «omul acesta trebuie să fie un mare ignorant, căci răspunde la toate întrebările care i se pun»”. Știu că sunt și proverbe românești care spun că sănătatea nu are preţ, dar să nu uităm: cu jumătate de medic îţi pierzi sănătatea și cu jumătate de preot îţi pierzi credinţa...