Românii asociază aparenţa cu performanţa, faţada cu valoarea. Au o teamă de evaluare negativă extrem de mare.
Vreo trei ani să tot fie de când ne-am întâlnit în Aula UMF Iași. Mă bucurasem și am apreciat că venise din nordul ţării să participe la un eveniment la care urma să susţin o prelegere pentru câteva sute de liceeni din Moldova. De atunci am schimbat puţine cuvinte, și acelea doar prin mesaje și comentarii în reţelele sociale.
Am fost plăcut surprins să-l revăd, recent, tocmai când mă pregăteam să intru într-una dintre sălile de ședinţe ale corpului principal al universităţii. Costum plumburiu, cu dungi roșu-portocaliu, late și distanţate, manșetă dublă cu butoni și guler papion.
Ne-am dat mâna și m-a privit vreme de secunde bune, apoi mi-a spus: „Îţi citesc textele din Viaţa Medicală și postările cu și despre Sabrina. Dar, de când a apărut ea, te-ai prea copilărit! Îmi plăcea de tine când erai în arenele de lupte greco-romane!”.
Îmi analiza ţinuta, observase că e bine închegată din punct de vedere cromatic, dar i se părea în contrast cu spaţiul în care mă întâlnea și, pesemne, cu modul în care mă știa el. Nu am avut timp să vorbim mai mult, fiind repede invitat la întâlnirea pentru care venisem, și am apucat doar atât să-i spun, în grabă: „La vita e rebella!”.
Pe acest pelerin gri, adevărat Gandalf bucovinean, îl știam din facultate. Multă vreme ne-am întâlnit la evenimente medicale. Virajul meu vestimentar s-a produs într-o dimineaţă de vară a anului 1995. După ce și-a dat acordul să încep practica de vară în secţia pe care o conducea, dr. Constantin Teodorescu mi-a recomandat să mă prezint a doua zi în Secţia chirurgie la ora 07:00.
Am ajuns eu la timp, însă felul în care eram îmbrăcat l-a făcut pe temutul chirurg să mă invite în cabinet, unde, fără a folosi cunoscutu-i limbaj mușcător, a încercat să-mi ţină un scurt discurs despre nu-mai-știu-ce firmă japoneză și modul în care, la prima oră, fiecare angajat, în costumul impus de conducere, când se dădea semnalul, se ridica și, solemn, asculta câteva minute imnul companiei.
Stilul meu „Bermuda Shorts” nu părea să se potrivească spaţiului medical tecucean. Ce să mai spun de cel ieșean!? Fostul meu profesor de Imunologie își amintește și acum de faptul că am fost singurul student din cariera domniei sale care s-a prezentat la examen într-o ţinută prea tropicală.
Eram eu mai exotic atunci, dar cu siguranţă și numele savantului pe care-l purta Aula, în care se adunase întregul an II Medicină generală, avusese o influenţă subtilă asupra modului meu de a mă prezenta la acel test.
Nu apariţia Sabrinei a produs această schimbare care l-a șocat pe amicul meu. De câţiva ani asociez culori, mixez încălţămintea ori șireturile, fapt notat de rubrica mondenă a unui săptămânal ieșean ori de unii artiști care m-au portretizat și postat în diverse contexte.
M-am obișnuit și mă amuz singur când sesizez cum unii își dau coate pe stradă când observă că am pantofi de culori diferite. Nici de Pierre Richard ori de „The Man with One Red Shoe” nu mi s-a mai vorbit demult. Ce mă miră de data aceasta este asocierea mea cu „lupta”.
Să mi se fi schimbat culoarea încălţărilor din pricina prea frecventelor confruntări din sangvinem harena? Îi plăcea fostului meu coleg de cămin să mă închipuie vreun „neam de Novăcel”? Arta luptei și menţinerea capacităţii motrice se pare că sunt mereu prezente într-o addendă a vieţii
cotidiene a medicului.
Marion Rose, fosta mea soţie, spunea despre mine într-un interviu tv: „Richard it’s a lover, not a fighter!”. Ea mi-a întărit convingerea că românii asociază aparenţa cu performanţa, faţada cu valoarea. Au o teamă de evaluare negativă extrem de mare. Modificarea semnificativă a vestimentaţiei se presupune că are rolul de a influenţa pozitiv
judecata celorlalţi.
Dinainte, dar mai ales după experienţa americană, ceea ce încerc să fac este să influenţez atitudinile și comportamentele oamenilor prin vorbe, scris și fapte, și nu să-mi lucrez perpetuu o mască în conformitate cu criteriile de dezirabilitate socială; să mă port în concordanţă cu identitatea pe care mi-am ales-o, fără să-mi construiesc identităţi
contextuale favorabile.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe