Răsfoiesc presa veche de aproape două decenii. În timp, și mai ales în ultimii ani, am început să corelez oameni și fapte din trecutul medical, cu persoane, locuri și întâmplări din trecutul familiei și al meu.
Privind în paginile îngălbenite de vreme, ochiul este chemat de cuvinte care răsună puternic în mine. Am piese lipsă în puzzle-ul vieții și mi-am propus să le găsesc pe cele rătăcite... Pe cât s-o putea...
Am tot auzit în casă că străbunicul meu era brăilean și, din angajamente militare, s-a stabilit la Tecuci. Mamei, însărcinată cu mine, speriată și singură, după cum se vorbea în copilăria mea, nu-i era comod să mă păstreze. Să fi fost așa, să nu fi fost, Dumnezeu și cei cărora se confesa, ar mai putea să știe... Cât mai trăiesc dintre cei pe care i-a avut în preajmă între 1973 – anul concepției mele – și 1974, anul apariției subsemnatului. Am fost prematur, așa-mi zicea bunica. Moașa Zonia, mama mamei, care m-a „ridicat” din maternitate.
Citiți și despre: Nicolae Leon
Din Roman, orașul în care m-am născut, chiar dacă, după înfiere, în certificatul meu de naștere scrie Tecuci – drept loc de baștină... Mai pomenea moașa Zonia și de cum fusese ademenită, în vremea avorturilor ilegale, de către doctorul Gheorghiu, chirurg tecucean, să-l ajute, clandestin, să ucidă pruncii în pântecele mamelor care nu-i doreau. Văduvă de la 27 de ani, trăind înconjurată de maici și, donatoare a mai multor mănăstiri și biserici, a refuzat și bine a făcut.
Am fost adus la ea, la mama și la sora ei, când aveam două luni și jumătate. Nu știu cum a ajuns mama cu mine la Tecuci, pe strada Ghica Vodă nr. 12. Dacă a fugit cu mine, să mă salveze, sau dacă a fost împinsă de soțul ei, care n-a acceptat să-i cresc în bătătură. Mă rog, în apartamentul pe care-l locuia, împreună cu soția lui, mama mea, și pentru care nu făcuse vreun efort financiar. Dar, acceptând să se căsătorească cu o femeie ce ducea o sarcină, la care el nu avea vreo contribuție, n-a mai tolerat, când a realizat, probabil în maternitate, că balonul din burta Anei s-a transformat într-o ființă. Într-un bastard. Și, tot din vorbe auzite, la puțină vreme după ce m-am născut, se pare că plângeam prea tare, dar nu din vreo pricină medicală ori mai știu eu ce, ci, pentru că mă durea.
Citiți și: Caruselul orfanilor
Mă durea strânsoarea cu care-mi era împresurat trupșorul. Soțul mamei mă strivea și eu reacționam. Nu-i plăcea, cred, așa cu nu i-a plăcut vecinei care mi-a auzit plânsul. Și, într-o noapte de vară, a ajuns la Tecuci, anunțând pe cele trei femei din familia Constantinescu, o mamă și două fete, două femei văduve și o femeie nemăritată, că micuțul nepoatei și fiicei lor nu-i tocmai bine.
În fine, din vara aceea am crescut la Tecuci. Banii pe care era firesc să-i primească femeile care mă creșteau, alocația oferită de stat, nu a ajuns niciodată la ele de la Roman. Soțul mamei o încasa și tot el o reținea. A fost nevoit să o returneze. Dar numai pe o scurtă perioadă de tip, pentru că așa era legea. Asta după ce trecusem pe numele bunicii, devenind și eu „Constantinescu”, la puțină vreme după moartea mamei, la mijlocul anilor ’80. După ce bunica l-a acționat în judecată.
***
După cum scriam la început, sunt atent la cuvinte. La anumite cuvinte – ce reprezintă localități și isprăvi anume. Mi-am propus, prin această serie de materiale, să prezint povești, dar nu din cele duioase și calde, ci taman din cele crude și fioroase, cum și din titlu rezultă.
Mă aflam în sala de la etajul al doilea al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași, unde urc de câteva ori pe săptămână, unul dintre locurile mele de imersie în trecut, când am dat de o întâmplare ce m-a determinat să purced la a vă împărtășii grozăviile care vor urma.
La Brăila, în ani ’30 ai secolului trecut, unul dintre locurile din care mi se trage neamul, o fetiță era omorâtă de tatăl și de concubina acestuia. Un tată, o mamă, un copil, o amantă, o problemă de bani, de maltratare, și, un final groaznic... Haideți să citiți cele ce dezvăluiau în ziarele vremii...
***
Presa centrală, și nu doar, aducea în paginile sale, doldora de evenimente triste și de reclame la diverse produse, o tragedie ce avusese loc la Brăila.
Dimineața, într-un număr de duminică, în anul 1932, publica pe ultima pagină o știre-întrebare: „Un tată criminal la Brăila?” și consemna scurt întâmplările, pentru ca, ulterior să detalieze cazul (nr. 9248, duminică, 25 septembrie 1932, p. 12).
Prin titlul „Oribila crimă a unui tată”, ziarul pomenit dezvăluia omorul săvârșit de muncitorul Tănase Banu, originar din comuna Simișoara / județul Dej, în complicitate cu Ecaterina Hellig, concubina sa, din Oradea Mare, asupra copilei sale, Ecaterina, în vârstă de 7 ani. Și prezenta și fotografia tatălui ucigaș.
S. Franc, autorul articolului, scria că Tănase, care se căsătorise la Brăila cu Ileana Adamache, „părea la început un om cu dragoste de casă”, fapt care a dus și la nașterea unei fetițe, Ecaterina. În timp, „traiul liniștit al familiei Banu a fost tulburat, datorită legăturilor de prietenie ale soțului cu Ecaterina Hellig, în vârstă de 33 de ani”.
Luni, 26 septembrie, într-o notă scurtă, la rubrica „Informați”, Adevărul consemna: „Dna Ileana Adamache din Brăila a denunțat Parchetului că fostul ei soț, Tănase Banu, ar fi ucis pe copila Ecaterina, în etate de 7 ani. S-a deschis o anchetă” (nr. 1496, luni, 26 septembrie, 1932, p. 2).
„Mica victimă n-a murit numai din cauza loviturilor primite în ziua decesului. Asasinarea ei s-a făcut cu o metodă lentă, pe cât se pare, după un plan rafinat, a cărui iscodire, după cum arată tatăl criminal, a revenit concubinei sale.”
Am citat un fragment din introducerea articolului „Cum și-a asasinat tatăl criminal din Brăila propria copilă”, publicat de ziarul Cuvântul (miercuri, 28 septembrie, 1932, p. 7). În continuare redau o parte din acest articol, care detaliază nefericitele evenimente:
Ecaterina Banu – acesta era numele fetiței – a dus în casa tatălui o existență chinuită. N-a existat mijloc de supliciu scornit de fantezia bolnavă a Ecaterinei Hellig care să nu fi fost folosit întru asasinarea lentă a fetiței.
În primul rând, regimul alimentar era groaznic. Concubina lui Tănase Banu a făcut în așa fel încât să dezguste pe fetiță de a se alimenta. În felul aceasta i se pregătea un sfârșit sigur prin inaniție.
Citiți și: O sinucidere nu atât de faimoasă
Mâncărurile ce i se serveau erau așa fel preparate, încât fata să nu se poată atinge de ele. Bucățelele se făceau fie cu prea multă sare, fie cu un calculat exces de ardei și piper, iar alteori, bestia cu chip de femeie, mergea până acolo încât punea în mâncare sau pe pâine, excremente de om sau de animal.
Regimul acesta făcuse din biata copilă o umbră. Dar criminalii credeau că atât nu e de-ajuns. Regimului alimentar i-a urmat metodic unul de violențe și bătaie zilnic.
Ecaterina Banu era bătută zilnic. O bătea concubina tatălui ei, dar mai vârtos și cu mai multe drepturi o bătea acesta.
Din afirmațiile vecinilor, rezultă că fetița era văzută plângând și cu corpul învinețit de lovituri, de câte două-trei ori pe zi.
S-a întâmplat unei vecine să se intereseze odată de soarta copilei și să întrebe de ce slăbește mereu. Răspunsul a fost firește o minciună. Ecaterina Hellig s-a scuzat că nu e în stare să facă față pretențiunilor unui copil și că acesta s-a îmbolnăvit de dorul mamei.
Pusă în curent cu acest lucru, mama copilului, Ileana Adamache, a încercat în diferite rânduri să-şi reia fata. Fostul ei soţ, pus la cale de concubina lui, a refuzat. Tănase Banu se temea că dacă fetița va fi la mama ei, va fi nevoit să plătească acesteia pensie alimentară pentru întreținerea copilului, cum de altfel a mai plătit la începutul divorțului, când copilul fusese lăsat în păstrare mamei.
Socoteala Ecaterinei Hellig și a lui Tănase Banu era să ucidă copilul, pentru a face să dispară în felul acesta orice pretenție de pensie.
Ocazia de a duce la capăt acest plan drăcesc nu s-a lăsat mult așteptată. Zilele trecute, Ecaterina Hellig a surprins fetița pe când își făcea în casă o necesitate, căreia, căpătată de pe urma regimului sălbatic, nu-i dădea răgazul să și-o facă unde trebuie.
Criminala a sărit la ea și, după ce a băgat-o cu gura în produsul urinar, a lovit-o în cap cu un lighean. Asta – spunea ea – ca să învețe fata să nu se mai folosească pentru asemenea nevoi de lighean. Apoi a trecut în mâinile tatălui, care a bătut-o cu un baston peste cap.
Fetița a căzut leșinată sub aceste lovituri sălbatice, iar tutorii ei au aruncat peste dânsa un lighean cu apă rece. Mica Ecaterina Banu s-a trezit din leșin, dar a intrat în agonie și până seara a murit.
Tănase Banu a recunoscut că își maltrata copila, dar susține că a făcut totul din îndemnul concubinei sale. Aceasta a afectat la început o mare îndurare pentru pierderea copilului concubinului ei, dar, în cele din urmă, a trebuit să abandoneze această mască pentru a recunoaște cea mai mare parte din cele ce i se atribuie.
Jurnaliștii de la Cuvântul, la acel final de septembrie 1932, informau despre recunoașterea faptului din partea criminalilor:
„Faptul a fost aflat de vecini. Cei doi concubini, ca să mascheze și să ascundă vina lor, au afirmat că mititica a murit de o boală grea. A fost înștiințată și mama copilei, care și-a dat seama despre ce este vorba. Ea a sesizat în aceeași zi parchetul și ce a urmat se știe. Puși față în față, cei doi criminali aruncă vina supra celuilalt” (miercuri, 28 septembrie, 1932, p. 7).
Și ziarul Universul prezenta cazul infanticidului de la Brăila. În cele de mai jos lecturați ceea ce a consemnat autorul textului:
S-a săvârșit o nouă crimă în localitate. Iată amănunțit împrejurările în care copila Ecaterina a fost asasinată de propriul ei tată.
Ileana Adamache din cartierul Nedelcu Chercea, str. Teiului, s-a căsătorit acum câțiva ani cu un anume Tănase Banu. Din această căsnicie a rezultat un copil, căruia i s-a pus numele de Ecaterina.
Acum câtva timp însă, traiul liniștit al soților Banu a fost tulburat în urma relațiunilor de prietenie pe care bărbatul le-a legat cu femeia Ecaterina Hellig, originară din Oradea Mare.
În cele din urmă, Tănase Banu, neputând susține două căsnicii, a intentat acțiune de divorț contra soției sale, stabilindu-se cu concubina în str. Franceză 28.
Tribunalul judecând procesul a dat câștig de cauză soției, obligând pe Tănase Baniu să-i plătească pensie alimentară pentru creșterea copilei.
Cum acesta nu voia să plătească pensie alimentară, a cerut tribunalului să-i admită să crească el copila ceea ce i s-a aprobat.
Ieri după-amiază fosta soție a lui Banu s-a prezentat la Parchet reclamând că, în urma maltratărilor la care a fost supusă, copila a încetat din viață.
Sesizat de plângerea dezolatei mame, dl prim-procuror V. Pastia a însărcinat biroul Poliției judiciare să facă cercetări urgente.
Comisarul ajutor Nicolae Gavrilă, însoțit de agentul N. Tănase, s-au dus în str. Franceză 28 unde au descoperit cadavrul copilei care prezenta numeroase urme de violență.
Interogați, Tănase Banu și concubina lui au respins acuzația ce li se aducea cum că ar fi ucigașii copilei.
Ei au declarat că moartea Ecaterinei se datorește unui accident. Pe când dormea pe un cufăr, făcând o mișcare greșită, copila a căzut jos și s-a rănit atât de grav, încât după puțin timp a încetat din viață.
Polițistul însă, exprimându-și de la început îndoiala că este vorba de o crimă, a dispus transportarea cadavrului la morgă pentru autopsie, invitând în același timp la chestură atât pe Tănase Banu, cât și pe concubina lui Ecaterina Hellig.
Ieri, dl medic Gh. Vasiliu a făcut autopsia cadavrului copilei Ecaterina Banu. Medicul, după o cercetare amănunțită, a declarat că moartea se datorește unei comoțiuni cerebrale, provocată de lovituri aplicate pe corp cu putere.
În urma acestei constatări comisarul ajutor Gavrilă a reținut la Chestură, în interesul cercetărilor, pe Tănase Banu și Ecaterina Hellig. (Universul, nr. 265, luni, 26 septembrie 1932, p. 2)
Ziarul Universul continua să-i informeze pe cititori despre evoluția cercetărilor „monstruosului infanticid de la Brăila”. Citiți cele scrise de jurnalistul ce a consemnat:
Comisarul anchetator N. Gavrilă, însoțit de agentul N. Tănase au întreprins investigații și printre locuitorii din strada Franceză. Femeia Smaranda Andrei, care domiciliază în aceeași curte cu criminalii bănuiți, a dat amănunte importante, arătând că de când copila Ecaterina a fost luată de la mama ei Ileana Adamache, spre a fi crescută de tatăl ei, era zilnic maltratată de acesta și de concubina lui, Ecaterina Hellig. Chiriașii și vecinii au intervenit în nenumărate rânduri pe lângă denaturatul părinte, să înceteze schingiuirea micuței. Acesta însă i-a alungat, spunând să nu se amestece în casa lui.
Smaranda Andrei declară mai departe că cea mai grozavă tortură asupra nefericitei copile a fost în noaptea de 21 septembrie, când aceasta a și încetat din viață.
Țipetele victimei – subliniază martora – au alarmat pe proprietarul imobilului și pe vecinii care au pătruns în camera lui Tănase Banu, unde Ecaterina zăcea pe podea în nesimțire, cu toate că ucigașii turnaseră peste ea mai multă căldări cu apă spre a o aduce în simțiri.
După un timp, cu toate sforțările vecinilor, victima n-a mai putut fi readusă la viață.
Alt martor important este un croitor din apropierea imobilului din str. Franceză 28, care de asemenea a făcut declarațiuni importante, arătând că aflase de actele de barbarie ale lui Tănase Banu și a concubinei lui încă de mai multe zile, însă nu le-a dat crezare. Dar, în ziua precedentă crimei, trecând prin fața casei acestora, a observat cum copila era bătută de tatăl ei și de mama vitregă și că spre a nu i se auzi vaietele îi băgaseră capul într-o putină.
În sensul acesta au mai depus mărturii și alți vecini, care au relevat că de multe ori victima era legată de picioare spre a nu putea fugi din mâinile inchizitorilor.
În urma dovezilor zdrobitoare, aceștia au fost nevoiți să facă mărturisiri complete asupra odioasei fapte.
Tănase Banu a declarat că spre a nu plăti pensie alimentară fostei soții Ileana Adamache, așa cum îl obligase justiția la refacerea căsătoriei, și-a luat angajamentul de a crește pe copila Ecaterina. Concubina lui însă, opunându-se la creșterea acesteia, s-au hotărât s-o ucidă prin maltratări. De aceea, în fiecare zi aplicau nevinovatei copile câte o bătaie soră cu moartea, socotind că în felul acesta o vor omorî, fără ca autoritățile să-i demaște.
Cei doi criminali au fost înaintați Parchetului care i-a deferit pentru continuarea cercetărilor Cabinetului II de Instrucție.
Monstruoasa faptă a lui Tănase Banu și a amantei lui formează obiectul de discuție al populației întregului cartier, care nu-și poate explica bestialitatea cu care părintele a fost în stare să curme viața propriului său copil în vârstă de șapte ani. (Universul, nr. 267, miercuri, 28 septembrie 1932, p. 5)
Presa a revenit cu evoluția anchetei și i-a ținut la curent pe cititorii săi, care aflau din Dimineața că:
„Ecaterina Hellig, deținută în arest preventiv, fiind găsită vinovată de ucidere cu voință, prin ordonanța definitivă de urmărire, întocmită de dl jude instructor C. Lazaroneanu – care a anchetat cazul – a fost trimisă în judecată Curții cu juri.
De asemenea, Tănase Banu, eliberat din penitenciar în cursul cercetărilor, a fost pus sub inculpare pentru complicitate la omor, pentru că a asistat nepăsător la toate actele de barbarie săvârșite de concubina sa asupra propriei lui copile.” (Dimineața, nr. 9311, sâmbătă, 26 noiembrie 1932, p. 9)
***
S-au ucis copii în Biblie și se ucid și în continuare. Consemnez, în aceste aprige episoade, durerea prin care au trecut atâția copii, mamele sau tații lor, precum și toți care i-au plâns, și, chiar dacă mâinile criminale nu se vor opri, mâinile mele vor încerca să adune în cuvinte tristețea și durerea copiilor. Mai mult nu pot să fac decât să le descopăr și să le consemnez. Un sfârșit cumplit pentru ei. De acea nu vreau să-i las să se sfârșească de tot. Pentru mine, și sper că și pentru cei care vor citi acest rânduri, Ecaterina rămâne vie în amintirea mea.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
