Poate nu aș fi scris acest articol dacă recent, nu m-ar fi frapat câteva situații în care România a fost dată ca exemplu negativ de pneumologi din alte țări europene, în condițiile în care probleme sunt și în alte state europene.
Recent, a avut loc congresul Societății Europene de Pneumologie la Amsterdam. Poate nu aș fi scris acest articol, dacă nu m-ar fi frapat câteva momente din cursul acestei întâlniri a pneumologilor europene, în care România a fost menționată la exemple negative.
Primul a fost când am participat la o manifestare mixată experți-pacienț, la care a luat cuvântul și un reprezentant al OMS, Jose Louis Castro.
Lăsând la o parte că oriunde se duce vine cu mesaje pe care le citește – foarte steril și anost în expunere, – la această întâlnire, a dat exemplul cazul unei paciente din România, care nu și-a găsit diagnosticul la o consultație la Cluj Napoca și a trebuit să vină până la București ca să-l afle. După care a vorbit de Congo, unde pacientul dat ca exemplu nu și-a găsit inhalatoare.
Lăsând la o parte alăturarea celor două țări între care sunt diferențe de la cer la pământ în ceea ce privește strategia, managementul astmului bronșic și BPOC ului, este frapant că se vorbește la negativ de sistemul românesc, unde pneumologii, autoritățile, fac eforturi reale să acopere problemele acestor bolnavi cu afecțiuni obstructive cronice.
Al doilea moment frapant a fost citarea României la problemele cu inhalatoarele de beta 2 adrenergice de scurtă durată (salbutamol), în cadrul unui webinar: „Two sides of the same coin: policy and education in asthma management”.
Acest lucru se întâmplă în condițiile în care doar Australia are o directivă de reglare a numărului de inhalatoare care se pot vinde lunar pacienților (două per lună), iar 90% din ansamblul țărilor nu au acest mod de control al excesului de administrare. Păi dacă vestul Europei are comportament ca Estul, de ce trebuie să se dea acest exemplu țintind România?
Acest fapt îmi amintește de mai multe situații care ar trebui să dea de gândit unora și altora. Prima o reprezintă confidențele românilor care locuiesc în alte țări europene de foarte mult timp și care se reîntorc în țara natală ca să se trateze de astm și BPOC, pentru că acolo unde locuiesc programările sunt la 6 luni, timp în care boala nu poate aștepta și ,mai mult decât atât, bolnavul poate chiar deceda.
Cei care reușesc totuși să intre în sistemul de consultații al țării de rezidență au confirmat că drumul terapeutic început de pneumologul român inițial a fost recunoscut ca fiind corect de specialistul din străinătate.
Acolo, în multe situații, cel care-l monitorizează nu este specialistul, este medicul de familie, pentru că la pneumolog se ajunge extrem de greu. Cu toate acestea, țările respective sunt evidențiate doar pozitive în prezentări.
Există o tendință de neînțeles de a pune România la colț nu numai pe plan medical, ci și în general. Se uită că mulți medici au emigrat și reprezintă a doua sau a treia minoritate ca prezență în diferite țări precum Franța, Belgia, Germania, etc.
Se uită că mulți concetățeni din diasporă au o contribuție serioasă la bugetul țărilor respective, mergând de la muncile de jos până la activități de IT mult mai sofisticate. Să nu mai vorbim de drama badantelor din Italia care, după ce îngrijesc ani de zile vârstnici, primesc pensii mici și sunt alungate de familiile moștenitoare.
O fi întâmplător? Oare facem destul să ne apărăm imaginea? Sunt doar profesioniștii care ar trebui să o facă? Dacă ar fi să ne luăm după Petre P . Carp care spunea că „românia are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni”„ s-ar părea că norocul acestei țări nu trebuie forțat.
În schimb, dacă medităm la spusele lui Emil Cioran: „nu locuim într-o țară, locuim într-o limbă. Patria asta înseamnă și nimic altceva”, cred că indiferent unde ne situăm sau locuim, fiecare dintre noi trebuie să facă mai mult în acest deceniu zbuciumat, cutremurat de viruși, războaie, corupție, analfabetism funcțional, etc.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe