Plata gărzilor efectuate peste normă pentru toţi medicii rezidenţi, uniformizarea sporurilor acordate diferitelor specialităţi sau inexistenţa unui sistem de evaluare a calităţii programului de rezidenţiat sunt câteva dintre problemele aduse în discuție de reprezentanţii Societăţii Multidisciplinare a Medicilor Rezidenţi (SMMR) și federaţiile studenţești din domeniul sănătăţii (FASMR, FASFR și FSMDR), la întâlnirea din 4 august de la minister.

Prima problemă evidenţiată de dr. Ioan-Alexandru Mirea, președintele SMMR, este salarizarea gărzilor efectuate peste norma menţionată în contractul individual de muncă: „O practică extinsă la nivelul tuturor centrelor universitare este aceea de a remunera gărzile medicilor rezidenţi începând cu anul III de pregătire în specialitate, deși există numeroase exemple în care gărzile nu sunt salarizate deloc, de-a lungul rezidenţiatului”.

Reglementarea plăţii gărzilor

Potrivit doctorului Mirea, legislaţia în vigoare vorbește despre plata medicilor rezidenţi care efectuează aceste gărzi, însă „acest articol nu stipulează nicidecum că un medic rezident va începe să fie remunerat pentru orele suplimentare de gardă începând din anul III de
pregătire”.

O altă problemă care se dorește a fi rezolvată este cea legată de acordarea sporurilor aferente fiecărei specialităţi. Ioan-Alexandru Mirea a explicat într-un comunicat de presă că, în prezent, conform legii în vigoare, sporurile din sănătate sunt, de cele mai multe ori, încadrate în intervale procentuale, cum ar fi de exemplu, între 50% și 75%:

„Această laxitate lasă libertatea unor unităţi sanitare să remunereze medicii rezidenţi cu sporul minim al intervalului procentual aferent, indiferent de pontaj. Astfel, medicii rezidenţi care își efectuează pregătirea în aceeași specialitate, același an de studiu, în aceleași condiţii, dar având unităţi sanitare plătitoare diferite, pot avea diferenţe salariale notabile”.

Evaluarea cadrelor medicale coordonatoare

Altă nemulţumire a medicilor rezidenţi este legată de ne­acordarea tichetelor de vacanţă, ei fiind singurii angajaţi din sistemul medical aflaţi în această situaţie.

Ei solicită, de asemenea, crearea și implementarea unui sistem de evaluare pentru coordonatorul programului de rezidenţiat/directorul de program, responsabilii și îndrumătorii de formare, în urma căruia aceștia să fie penalizaţi dacă nu își respectă atribuţiile și responsabilităţile conform legii.

Lipsa unui mecanism de feed­back faţă de implicarea îndrumătorului de rezidenţiat a fost evidenţiată și de Ana-Iuliana Buzatu, președintele FASFR. O variantă optimă ar fi realizarea lui în mediul online.

În același timp, ar fi necesară și existenţa unui sistem de evaluare a calităţii programului de rezidenţiat. Lipsa acestuia „duce la perpetuarea problemelor existente și cu care se va confrunta fiecare generaţie nouă de rezidenţi”, a punctat Ana-Iuliana Buzatu, într-un comunicat de presă.

O situaţie care trenează și care ar trebui rezolvată este lipsa unei curricule aprobate pentru cele două specialităţi introduse anul trecut – Industrie farmaceutică precum și Cosmetică și Farmacie Generală. Curriculele propuse au fost în transparenţă decizională până la 20 aprilie 2020, iar rezidenţii de la aceste specialităţi studiază pentru moment după direcţiile stabilite de fiecare coordonator.

Posturi insuficiente pentru farmaciștii specialiști

Alte două probleme extrem de importante semnalate de președintele FASR sunt stagi­ile de practică deficitare și lipsa posturilor în unităţile publice și private pentru farmaciștii specialiști formaţi. Potrivit rezidenţilor din specializarea Farmacie Clinică, în cele mai multe cazuri, stagiile de practică sunt inexistente (în mod special, cele realizate pe secţie).

De asemenea, în ceea ce privește specializarea „Laborator farmaceutic”, ac­cesul la aparatura de laborator se face cu dificultate, iar vizitele în incinta anumitor laboratoare de specialitate nu se realizează.

Pe de altă parte, odată cu finalizarea studiilor de rezidenţiat, se observă o neconcordanţă între numărul de specialiști formaţi și inserţia lor pe piaţa muncii. Acest fapt dovedește necesitatea de a fi scoase la concurs mai multe posturi, periodic, în funcţie de nevoile fiecărei unităţi.