Martie. Mirosul dulceag de zambile ne atrage când trecem pe lângă florării. Mărţișoare purtate în piept. Celebrarea Zilei Internaţionale a Femeii. În această lună încărcată cu un parfum aparte și cu o semnificaţie emoţionantă pentru femei, dar îndeosebi pentru mame, Daniela Stan, vicepreşedintele filialei București a Ordinului Asistenţilor Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR), ne-a vorbit pe larg despre misiunea moașelor, dar și despre provocările acestei „profesii divine”.

Moașa este mai mult decât un profesionist din domeniul sănătăţii. Iar definiţia prezentată de interlocutoarea mea este atât de complexă, încât nu mi-ar ajunge aceste două pagini de revistă pentru a o reda în întregime. Activitatea moașelor se poate desfășura atât în sala de nașteri, cât și în lăuzie. „Monitorizăm progresele mamei și îi acordăm toate sfaturile utile privind îngrijirea nou-născutului în cele mai bune condiţii. Din atribuţiile noastre face parte și acordarea îngrijirilor prescrise de medic”, explică Daniela Stan, moașă licenţiată.

Iar lucrurile nu se opresc aici: moașele oferă programe de pregătire pentru viitorii părinţi, prin consilierea lor în materie de puericultură; ele desfășoară activităţi de educaţie, ca mentori, în instituţiile unde lucrează, pentru a pregăti la rândul lor moașe și asistenţi medicali.

Programe de calitate pentru educaţie

Interlocutoarea mea a amintit un aspect esenţial: numărul moașelor din ţara noastră este departe de a fi sufi­cient. Din păcate, numărul femeilor care se orientează spre această profesie nu este mare. Ba, dimpotrivă, a scăzut considerabil. „În aceste condiţii, un proiect care să aducă în prim-plan rolul și importanţa moașei ar putea permite dezvoltarea acestei profesii în ţara noastră, cu beneficii pe termen scurt, mediu și lung pentru întreaga populaţie. Avem dovezile și știm ce trebuie făcut.”

Dovezile arată că investiţia în moașe ar duce la îmbunătăţirea nașterii și a rezultatelor sănătăţii, la scăderea mortalităţii infantile, la scăderea numărului de avorturi, precum și la scăderea numărului nașterilor medicalizate. „În plus, s-a dovedit că îngrijirile conduse de moașe, care sunt centrate pe femeie, reduc incidenţa nașterilor prin cezariană”, afirmă Daniela Stan. 

Galerie imagini (3)

Lucrează cu femei, pentru femei

Statisticile internaţionale din domeniu citate de șefa Comisiei de moaşe a OAMGMAMR arată că aceste profesioniste pot face, într-adevăr, diferenţa într-o comunitate. Moașele pot îmbunătăţi rezultatele de sănătate sexuală și reproductivă; ele pot proteja dreptul femeii la îngrijiri de calitate pe tot parcursul nașterii; pot avea rol de lider în comunităţi, pentru a proteja femeile din mediile defavorizate, subliniază Daniela Stan. „Pentru că moașele lucrează cu femei, pentru femei.”

Sistemele de sănătate de pretutindeni trebuie să conștientizeze importanţa acestor profesioniste și să ia măsuri, „pentru că investiţia în moașă este una dintre cele mai sigure modalităţi de a proteja viaţa, sănătatea și bunăstarea” femeilor și nou-născuţilor. Care sunt direcţiile spre care ar trebui să se orienteze decidenţii? Răspunsul dat de vicepreședintele filialei București a OAMGMAMR este că acţiunile trebuie să se concentreze, în următorii ani, pe educaţie și pe leadership pentru moașe, cât și pe îngrijiri bazate pe moașe. „Cele două condiţii de bază sunt importante pentru a promova și a implementa îngrijirile bazate pe moașe la nivelul ţării noastre.” Sunt necesare programe de calitate pentru educaţia moașelor și formarea lor, pentru ca acestea să își poată atinge potenţialul de leadership.

Includerea în echipa multidisciplinară

Asigurarea unei maternităţi fără riscuri stă în puterea lor și a medicilor de Obstetrică-Ginecologie. „Sănătatea mamei și sănătatea copilului într-o ţară depind mult de modelul de organizare a sistemului sanitar. Includerea moașei în echipa multidisciplinară și implicarea ei în îngrijirea maternă infantilă au un rol extrem, extrem de important. Echipa medicală formată din moașă și medic de Obstetrică-Ginecologie are o sarcină importantă în privinţa consilierii, a educaţiei pentru sănătate, nu numai pentru femei, ci și în cadrul familiei și al comunităţii”, atrage atenţia Daniela Stan.

„Rata de cezariene, numărul de mame adolescente, numărul de avorturi, numărul de sarcini nemonitorizate, toate acestea ne arată că modul în care funcţionează sistemul este departe de a fi unul eficient și echilibrat.” Pentru a reduce decalajul în anii următori, Daniela Stan a amintit că sunt necesari mai mulţi lucrători în domeniul sănătăţii mamei și a copilului, iar moașa ar fi pionul principal pe care ea îl vede în această ecuaţie.

Ţie, dragă femeie, dragă viitoare mamă, îţi spun: atunci când ești în sala de nașteri și simţi că nu mai poţi, când simţi că ţi se închid ușile, eu, moașa ta, sunt acolo să stau în pragul sufletului tău și să ţin ușa deschisă. La mulţi ani tuturor! (Daniela Stan)

În România sunt, în prezent, doar 2.370 de profesioniști care practică sub titlul de moașă, dintre care moașe cu studii universitare sunt doar 577. În București activează 314 moașe, dintre care 178 sunt moașe licenţiate. „La Facultatea de Moașe și de Asistenţă Medicală din București, în anul universitar 2020-2021 nu a fost organizată nici măcar o grupă de moașe. Iar situaţia este asemănătoare în toate universităţile de medicină din ţară. Nici în anul universitar 2022-2023 nu s-a înscris nimeni la Facultatea de Moașe”, a declarat Daniela Stan, care este și liderul proiectului „Școala Mamei” din cadrul Maternităţii Giulești din Capitală.

Combinația între fermitate, umor și blândețe

Anca Amariei are 34 de ani și este cofondator al unui centru dedicat stării de bine. Ea a născut pe cale naturală la un spital privat din București. Moașa care a ajutat-o să nască, Adina Crăciun, i-a fost recomandată de Vania Limban, o altă moașă cu care tânăra mămică a colaborat.

Mi-a povestit că a trecut printr-un travaliu de aproape nouă ore, iar apa i se rupsese de mai bine de 12 ore: „Am rămas acasă să aștept contracţiile. Dilataţia nu pornise când am ajuns la maternitate, așa că am avut de muncit pentru fiecare centimetru”. Anca a avut nevoie de anestezie epidurală din cauza unor potenţiale riscuri asociate cu faptul că suferă de miopie forte. Pentru ea, „nașterea a fost o combinaţie de curiozitate, distracţie, durere transformatoare, forţă, momente de epuizare”. A fost 100% lucidă și prezentă în procesul nașterii. Trup și suflet, spune ea, „de altfel, acesta este unul dintre motivele pentru care am vrut să nasc natural”.

Libertatea de mișcare, un aspect esenţial

În sala de nașteri a avut o libertate extraordinară să se miște, ceea ce pentru ea a fost esenţial. Și-a pus muzica preferată în boxe, a făcut exerciţii de respiraţie să se relaxeze (când se simţea epuizată) sau să se energizeze (când trebuia să păstreze ritmul contracţiilor). „Momentul expulziei a fost complex, îmi amintesc și acum fermitatea moașei Adina Crăciun. Îmi cerea să nu mă opresc din împins și să păstrez momentumul.”

Pentru tânăra mamă, moașa Adina a fost combinaţia perfectă de fermitate, umor, blândeţe, seriozitate: „M-a ajutat că a fost deschisă la toate ideile mele trăsnite și că nu m-a constrâns în niciun fel. Exceptând momentele când chiar era nevoie de asta”. Rolul moașei, în cazul său, a fost unul pe mai multe paliere. A rămas aproape tot timpul alături de mămică, să o monitorizeze, să o îmbărbăteze și să o... distreze.

Un simbol al timpului biologic

Am vrut să aflu de la ea cum este percepută moașa și cum înţeleg mămicile rolul ei în timpul nașterii. „În România, lumea are o percepţie ușor greșită asupra moașelor, e posibil să le vadă ca pe ceva «învechit». Însă realitatea este că, în trecut, femeile nășteau exclusiv cu moașe”, spune Anca. În viziunea ei, moașele sunt un simbol al „timpului biologic” (versus cel mecanic, industrial, excesiv medicalizat), un simbol al nașterilor făcute cu încredere în corp, cu conexiune umană, cu răbdare, blândeţe, timp și tihnă. „Moașele sunt o sursă de oxitocină pentru o femeie la naștere, iar o simplă strângere de mână sau un sărut pe frunte [din partea lor] poate declanșa atât de necesara oxitocină!”

Echilibrul de care gravidele au nevoie

Ioana Ecovita are 39 de ani și este SQL database specialist. Ea a născut pe cale naturală în 2019, la 38 de săptămâni, fără anestezie epidurală. A avut un travaliu activ de 40 de minute. A ales să nască la un spital privat din Băneasa cu doctor, fiind asistată de o moașă dedicată, din afara spitalului, pe nume Irina Popescu.

„Încă de la începutul sarcinii am discutat cu dr. Iosif Niculescu despre variantele de naștere și am aflat de la el care sunt moașele pe care le recomandă.” Ambele femei recomandate erau extrem de bine pregătite, ambele o puteau asista pe viitoarea mămică în spital privat sau de stat. După o întâlnire cu fiecare, tânăra a ales-o pe Irina Popescu: „A fost unul dintre cei mai importanţi oameni pentru mine pe parcursul sarcinii și după. Știam că împreună cu ea voi lua cele mai bune decizii și voi construi cel mai frumos început din noua mea viaţă. Am fost convinsă de la început că ea îmi aduce echilibrul de care aveam nevoie”.

A participat, ulterior, la cursul de puericultură organizat de moașa ei. În mod constant, aceasta i-a monitorizat sarcina în cadrul unor întâlniri, pe lângă controalele efectuate de dr. Niculescu. „Irina m-a ajutat cu informaţii despre sarcină, îngrijirea nou-născutului, dar și pe partea emoţională și psihologică. Ea m-a susţinut în travaliu și a fost lângă mine”, a povestit Ioana.

Cel mai bun sfat

De la moașa ei, tânăra spune că a primit cel mai bun sfat la acel moment: „Îmbrăţișează durerea!”.

Cu ea am reușit să am cea mai frumoasă experienţă. Ea mi-a dat libertatea să mă mișc cum vreau în travaliu. Ea a coordonat toate asistentele și mi-a oferit liniște și intimitate. Mi-a dat încrederea de care aveam nevoie în momentele când nu știam ce să fac.

În ceea ce privește imaginea moașei în ţara noastră, Ioana este de părere că, din păcate, în România există o lipsă de informare și o teamă de nașterea naturală. „Este o problemă generalizată la care asociaţia de moașe lucrează intens. Irina Popescu își dedică mult timp acestui proiect de a schimba lucrurile, ceea ce admir foarte mult.”

Nașterea cât mai nemedicalizată, tot mai dorită

Despre moașe am stat de vorbă și cu A., o româncă în vârstă de 32 de ani, cadru academic în psihologie în Edinburgh. Locuiește de 14 ani în Marea Britanie și are doi copii. Când i-am propus să îmi vorbească pe larg despre rolul moașelor, mi-a spus din start: „Da, merită acest articol. Nu aș da aceste midwives pe nimic!”.

În Marea Britanie moașele sunt de două feluri, mi-a explicat ea: 1) community midwives, care lucrează pe lângă medicii de familie și în grija cărora femeia este de-a lungul sarcinii, de la început până la naștere; 2) cele de la spital – acestea sunt de două feluri: cele de pe secţia exclusiv dedicată moașelor și cele de pe secţia medicală.

Experienţa și-a spus cuvântul

Comparativ cu prima ei naștere (când travaliul a durat două zile), a doua a fost „a stroll in the park” (n.r.: „o plimbare în parc”), cum se spune. Floare la ureche pentru A.: „Nu erau complicaţii în sarcină, așa că au respectat dorinţa mea trecută în scris în dosarul de sarcină, cum că doresc [să nasc] pe secţia moașelor”.

A. și soţul ei au fost întâmpinaţi de o moașă „din garda veche”. Femeia i-a condus într-un salon. „N-am avut timp de nimic, bebe numărul doi a venit pe lume în 30 de minute.” Moașa ei „a fost absolut grozavă, a știut exact ce să facă să aibă grijă de noi”. Avea o experienţă vastă, adusese pe lume copii inclusiv în parcarea spitalului, iar după șase ore de la internare, A. pleca acasă cu bebelușul.

Cum este percepută moașa în Marea Britanie

Am vrut să înţeleg de la interlocutoarea mea cum sunt văzute moașele ca profesioniști în sistemul de sănătate din Marea Britanie. „Acesta este etosul comunităţii de moașe din UK, la nivel oficial: «Your body, your choice»” (n.r.: „Corpul tău, alegerea ta”). Momentan, afirmă A., curentul de opinie din Mare Britanie este că mamele își doresc o naștere cât mai nemedicalizată: ele preferă să aducă micuţii pe lume în secţia moașelor. De ce? Pentru că acolo atmosfera este mai relaxată, nu sunt atât de multe echipamente medicale în jurul gravidei; sunt și mici piscine, lumini colorate, muzică, aromaterapie. „Relaxarea este benefică pentru eliberarea de oxitocină, care ajută travaliul să progreseze. Pe când adrenalina specifică settingului de spital oprește travaliul și e asociată cu complicaţii, intervenţii”, conchide A.

Profesia de moașă este o profesie divină. Trebuie să îi simţi chemarea. (Daniela Stan)

Foto: arhivă personală Daniela Stan și Anca Amariei