Deoarece longevitatea este în creștere, femeile pot să-și petreacă aproape jumătate din viaţă în această stare biologică, atrage atenţia dr. Corina Grigoriu. Vârsta medie de instalare a menopauzei este, în emisfera nordică, de 51 +/- 3 ani, menţinându-se relativ constantă, potrivit dr. Corina Grigoriu, medic primar Obstetrică-Ginecologie la Spitalul Universitar de Urgenţă București: „Observăm însă o creștere a incidenţei menopauzei timpurii (înainte de 45 de ani), precum și a menopauzei premature sau, mai corect [spus], a insuficienţei ovariene premature (încetarea menstruaţiilor înainte de 40 ani)”. 

De asemenea, fumătoarele pot avea debutul menopauzei mai devreme decât femeile care nu fumează. Menopauza este definită prin absenţa menstruaţiei timp de un an, la o femeie în jurul vârstei de 50 de ani. Ce se întâmplă în organismul femeii odată ce debutează menopauza? Are loc, mai exact, epuizarea capacităţii ovarelor (a foliculilor ovarieni) de a secreta hormonii feminini – estrogenii și progesteronul.

Semne de avut în vedere

Primele semne ale menopauzei pot fi neregularităţile menstruale, adică menstrele care apar mai devreme sau mai târziu decât sunt așteptate de pacientă, precum și modificări ale fluxului menstrual (cantitativ, ca număr de zile). „La majoritatea pacientelor se observă o scădere progresivă a fluxului. Dar există o categorie aparte cu menstre foarte abundente (menoragii) sau menstre abundente și prelungite – menometroragii”, a ţinut să precizeze dr. Corina Grigoriu, care acordă consultaţii și în cadrul Enayati Medical City.

În ceea ce privește simptomele mai puţin interpretate ca aparţinând debutului menopauzei sau tranziţiei către menopauză, acestea sunt:

• tulburări ale somnului (treziri frecvente, insomnii, somn de calitate slabă);
• irascibilitate (în primul rând, din cauza scăderii calităţii somnului);
• tristeţe, anxietate, depresie, tulburări ale memoriei;
• modificări ale greutăţii – creștere în greutate și dificultatea pierderii kilogramelor acumulate;
• retenţie hidrică, balonare;
• cefalee, migrene;
• uscăciunea mucoaselor (vaginală, dar nu numai) și a tegumentelor;
• o creștere a frecvenţei infecţiilor urinare, micţiuni imperioase, incontinenţă urinară;
• tendinţă la constipaţie;
• dureri articulare sau osteoarti­culare.

Pacientele evită să meargă la medic 

Controlul ginecologic periodic – anual – este la fel de important atât înainte, cât și după instalarea menopauzei, a subliniat dr. Corina Grigoriu. Cu ocazia acestui control, discutând cu pacienta, un medic ginecolog va putea trece în revistă simptomele și semnele legate de ciclurile menstruale, de disconfortul dureros asociat sau nu contactului sexual, de modificările libidoului, de modificări urinare etc. „Reluăm investigaţiile atât de importante în depistarea din timp a unor probleme, pentru ca ele să nu evolueze către afecţiuni severe (testul Papanicolau, examenul clinic ginecologic, ecografia transvaginală etc.). Atât bolile aparatului genital (col uterin, cele ale uterului - endometrului sau ovarului), precum și cele mamare trec prin câteva etape evolutive înainte de a apărea o patologie canceroasă.”

Controalele periodice nu pot rata aceste prime semne. Ele permit intervenţia medicului în timp util, cu vindecare 100%, fără a se ajunge la diagnosticul temut – cel de cancer în sfera genitală sau mamară: „Multe paciente evită aceste controale tocmai din teama de a nu descoperi ceva. Dar ele trebuie să înţeleagă că acel «ceva» nu va fi un cancer dacă verificările se fac periodic, conform recomandărilor. Sau, chiar dacă se confirmă un cancer, acela va fi depistat într-un stadiu incipient, cu șanse reale de vindecare”. Nu trebuie uitat că orice sângerare pe cale vaginală după instalarea menopauzei trebuie să aducă pacienta la un consult ginecologic. Alte simptome sau semne de atenţionare pentru o afecţiune a sferei genitale pot fi: durerile pelvine, balonarea, scăderea în greutate, modificări ale tranzitului intestinal.

Există opţiuni pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii

Abordarea pacientei la menopauză trebuie să ţină cont de câteva principii, după cum ne-a detaliat dr. Corina Grigoriu (foto). 

Unul dintre acestea este tratamentul individualizat. Astfel, sunt tratate simptomele care afectează grav calitatea vieţii femeii: sindromul neurovegetativ de menopauză, cu bufeuri, insomnii, irascibilitate, tulburări cognitive.Tratamentul hormonal de menopauză (THM) este esenţial, prin el având loc substituirea estrogenilor. 

La femeile care au uterul îndemn (nu au trecut prin histerectomie) este obligatorie adăugarea unui progestativ, pentru a minimiza riscul unei patologii a endometrului, recomandă medicul: „Există tendinţa de tratament hormonal cu hormoni bioidentici (estradiol, progesteron micronizat, didrogesteron). Un rol important îl au și hormonii androgeni (de exemplu, DHEA - dehidroepiandrosteronul administrat intravaginal pentru tulburările de troficitate și libido).

Pentru sindromul genito-urinar de menopauză, când pacienta se confruntă cu uscăciune vaginală, cu vaginite atrofice ori cu infecţii urinare recurente, se poate utiliza un tratament hormonal local, administrat intravaginal (estriol sub formă de ovule sau creme). De asemenea, se pot folosi alte tratamente, care conţin acid hialuronic, bacili lactici – cu administrare intravaginală, ori terapie laser.

Raportul beneficiu/risc este important

La pacientele cu risc de boli cardiovasculare sau osteoporoză, tratamentul hormonal al menopauzei instituit din timp are efecte benefice importante. Totuși, este important ca medicul curant să cunoască raportul beneficiu/risc al acestui tratament la pacienta sa. „Există paciente cu contraindicaţii pentru THM. De exemplu, cele care au avut cancere hormonodependente, pacientele cu migrene. Dar există soluţii terapeutice (pentru bufeuri: antidepresive – venlafaxina, paroxetina, fluoxetina sau clonidina).”

Se poate apela și la tratamente complementare, cum ar fi fitoterapia (fitoestrogenii – de exemplu, isoflavonele din soia, trifoi roșu, gemoderivatele din zmeur, măr pădureţ și merișor), medicina tradiţională chineză, homeopatia, acupunctura – dar acestea trebuie să fie recomandate de medici specialiști în aceste domenii.

Nu în ultimul rând, dr. Corina Grigoriu amintește de dieta echilibrată (cu multe legume, leguminoase, proteine de calitate bună și eliminarea zahărului), suplimentele obligatorii pentru femeia la menopauză (calciul și vitamina D, vitamina E, acid folic, vitamina B6), activitatea fizică regulată, pe cât posibil în aer liber.

Terapia hormonală de menopauză, prieten sau dușman? 

Vizita la medicul endocrinolog este extrem de importantă. De fapt, ideal ar fi ca ea să se facă înainte de instalarea menopauzei, a subliniat dr. Roxana Dumitriu-Stan (foto), medic specialist Endocrinologie. 

În timpul vizitei, endocrinologul le poate explica pacientelor modificările ce vin odată cu instalarea menopauzei, precum și consecinţele asupra organismului. Pentru a face faţă mai ușor simptomelor, pacientelor li se poate prescrie terapia hormonală de menopauză. Totuși, ea trebuie urmată și iniţiată doar la recomandarea medicului endocrinolog și a medicului ginecolog, a subliniat dr. Roxana Dumitriu-Stan. 

La pacientele care prezintă contraindicaţii, iniţierea unei astfel de terapii se poate solda cu efecte adverse grave. Există, în momentul de faţă, mai multe preparate hormonale care ajută la ameliorarea simptomelor vasomotorii. Însă, de regulă, terapia hormonală este iniţiată în cazul acelor paciente cu simptomatologie moderată-severă. 

Și doar după ce ele au trecut printr-o serie de investigaţii care să confirme că THM este sigură pentru ele, că poate fi iniţiată și că nu există riscuri: „Medicul trebuie să pună în balanţă riscurile și beneficiile și să personalizeze terapia pentru fiecare caz în parte. Nu este recomandat ca pacientele să înceapă să ia după ureche diferite preparate, fără a trece printr-o evaluare ginecologică și endocrinologică”. De exemplu, o pacientă cu istoric de formaţiune tumorală mamară nu este un candidat pentru o astfel de terapie.

Medicii endocrinologi au la dispoziţie acum o serie de tratamente care ameliorează simptomele asociate menopauzei, atât cu administrare orală, cât și cu administrare cutanată etc. „Pacientele trebuie doar să meargă la medic și să le fie recomandată terapia care li se potrivește”, a conchis dr. Roxana Dumitriu-Stan, care este și asistent universitar în cadrul Institutului Naţional de Endocrinologie „C. I. Parhon”.

„Cât va dura chinul ăsta?”

L.S. a fost de acord să îmi împărtășească experienţa ei cu menopauza. Încă de când avea 39 de ani a început să se documenteze despre ce se întâmplă cu organismul femeilor în această perioadă a vieţii: „Menopauza mea nu a început cu niște simptome, ci cu o carte recomandată de o prietenă din Statele Unite, care traversa o perioadă dificilă. Se operase de noduli mamari și mi-a spus că aveam nevoie, înainte de a intra la menopauză, să cunosc lucruri care poate nu erau la îndemână în România”. Așa că acum mai bine de zece ani a citit cartea scrisă de Suzanne Somers, „Breakthrough: Eight Steps to Wellness”.

A continuat să citească despre hormoni și despre substituţie hormonală. A ajuns la 47-48 de ani și la acel moment au apărut câteva reacţii despre care auzise: „Mijea premenopauza”. Ceea ce mi-a descris apoi poate părea greu de crezut. A dormit pe un prosop de baie luni de zile, ca să nu mai ude lenjeria de pat și husa pentru saltea. „În prima iarnă în care am trecut prin menopauză, am dat drumul la centrală foarte puţin. Îmi era atât de cald, încât aveam impresia că mă sufocam.” Ţinea geamurile deschise zeci de minute, iar cei din casă stăteau îmbrăcaţi cu geci până când lui L.S. îi treceau bufeurile. „Transpiram, îmi schimbam hainele, mă înroșeam de parcă aș fi stat lângă vreun reșou. Apoi aveam câteva ore liniștite și se repeta toată povestea, cu variaţii minime.”

Doliu după propria tinereţe

Disconfortul îi crea lui L.S. o stare de agitaţie. Era nervoasă și nemulţumită. Din păcate, „acoperea” toate emoţiile acestea cu porţii de mâncare. „Am luat multe kilograme, chiar dacă nu mâncam zahăr, miere, făină și nici nu beam sucuri de niciun fel. Mâncam fără să îmi pese, de parcă nimic nu mai avea rost.” La pachet cu aceste stări, L.S. avea gânduri depresive. Nu se uita la soluţiile care să o scoată din depresie. Nu vedea partea plină a paharului. „Îmi era la îndemână un traseu mental înspre fatalitate, deși știam că nu era modul meu de a vedea lumea. Trăiam o dramă subversivă, fără obiect. Mă simţeam bătrână. Eram tristă. Ţineam doliu după propria tinereţe.”

Simptomele și disconfortul ei au continuat. Întrebarea pe care a avut-o în minte câteva luni la rând a fost „Cât va dura chinul ăsta?”. Credea că nu se va sfârși niciodată. „Dintre toate neplăcerile, migrenele au fost cele mai mari. Îmi cobora durerea de cap frontal, încât trebuia să ţin ochii mijiţi. Nu-mi trecea nici cu Nurofen, nici cu Ultracod. Beam apă, dormeam, nu trecea.” A pierdut zile întregi într-un an neputând să fie productivă, eficientă sau măcar să se ridice din pat.

Frica de o degradare mai rapidă

În cele din urmă, s-a dus premenopauza și L.S. a intrat în rândul femeilor care spun „Am scăpat de menstruaţie, gata!”. De la prietenele ei doctoriţe a aflat că acestea făceau substituţie hormonală. „Citisem, auzisem că exact substituţia poate să ducă la cancer. Dar la ce te duce lipsa ei? Nu cumva la o degradare mai rapidă?” Așa că a început să caute și mai multe informaţii medicale, să se intereseze de beneficii. „Am găsit un medic excepţional, care mi-a dat un tratament de substituţie hormonală. Mă verific cu regularitate. Mă simt în siguranţă. Înainte de a lua o astfel de decizie, cred că orice femeie ar trebui să-și facă toate analizele constant și să aibă un medic ginecolog de care să asculte.”