Încărcarea imediată a implanturilor dentare este subiectul unui
articol* din Journal of Oral Implantology, procedura fiind realizată în
doar două ședințe, cu tehnologie digitală, fără a mai apela la amprentarea
convențională sau colaborarea cu un tehnician dentar. Prima ședință constă în
consultația pacientului și diagnosticarea acestuia, realizarea CBCT și scanarea
digitală, optică, a zonei implantare, cu includerea țesuturilor moi, a dinților
adiacenți și a arcadei antagoniste. Întreaga informație este ulterior procesată
de un software de planificare implantară tridimensională. Astfel se va stabili
locul de inserare a implanturilor, ținând cont de factorii biologici și
estetici, iar informațiile vor fi trimise, pe cale electronică, spre printarea
digitală a modelelor și frezarea coroanelor provizorii. În cea de-a doua
ședință, pacientului i se vor insera implanturile, conform ghidului chirurgical
realizat anterior, iar protezarea se va face imediat. Autorii preconizează că
această procedură va crește popularitatea inserării implanturilor în rândul
medicilor dentiști și va determina o reducere a costurilor în beneficiul
pacienților.
Tratamentul care face subiectul acestui articol a fost propus
unui pacient în vârstă de 32 de ani, cu o linie înaltă a surâsului și cu o
edentație clasa a III-a Kennedy, cu lipsa incisivului lateral și a caninului de
pe partea stângă, respectiv a dinților 22 și 23. Scanarea tomografică a arcadei
maxilare, cu un dispozitiv intraoral cu markeri specifici, a confirmat un volum
și o densitate osoasă corespunzătoare. Amprenta optică a dinților, a țesutului
moale și a arcadei antagoniste s-a realizat cu ajutorul unui dispozitiv de
amprentare digitală, însoțită de înregistrarea relației de ocluzie. Pornind de
la informația obținută tomografic, s-a realizat o reconstrucție tridimensională
prin îmbinarea amprentei optice cu imaginile de tomografie, luându-se în
considerare mai mulți markeri de poziționare. Informația digitală cu markerii
specifici a fost introdusă în software-ul de planificare implantară, markerii
fiind importanți în stabilirea corectă a coordonatelor implantare și în
realizarea ghidului chirurgical. Folosind sistemul CAD, au fost creați un
incisiv lateral și un canin prin copierea celor doi dinți controlaterali.
Programul Codiagnostix a introdus digital implanturile, ținând cont de marginea
cervicală și incizală a dinților și creasta reziduală; s-a creat și profilul de
emergență al restaurării provizorii, la nivelul zonei cervicale. Dosarul
digital al restaurării a fost ulterior trimis spre frezare, iar restaurarea
poziționată pe modelul maxilar printat cu analogi; o cheie de silicon a fost
înregistrată pentru a stabili poziția restaurării față de dinții adiacenți.
La a doua vizită, pacientul s-a prezentat pentru inserarea
implanturilor. După anestezia locală, s-a efectuat un lambou și s-a poziționat
ghidul chirurgical, rezultând alveola implantară, conform protocolului.
Implanturile au fost introduse cu o forță de rotație de 35 N cm. Pentru a evita
discrepanțele de poziție ale restaurării provizorii, acestea au fost frezate
goale pe interior pentru a putea fi poziționate precis și pasiv peste bonturile
temporare, odată ce implantul este așezat în poziția finală. După stabilirea
poziției finale a implantului, coroana provizorie a fost cimentată cu o rășină
autopolimerizabilă, iar apoi îndepărtată de pe bont pentru finisare și
lustruire, precum și pentru conturarea profilului de emergență. Restaurarea
provizorie de încărcare imediată a fost ulterior cimentată în poziție de
inocluzie.
Printre avantajele acestei tehnici amintim numărul redus de
ședințe, comunicarea electronică preimplantară dintre chirurg, protetician și
tehnician, partea de planificare propriu-zisă reducând curba de acumulare a
cunoștințelor și de timp. Autorii precizează că printre incovenientele
procedurii se numără dificultatea corelării imaginii tomografice cu amprenta
digitală, precum și lipsa unei baze de date electronice care să evite situații
precum cea prezentată în acest articol, când s-au importat imaginile dinților
controlaterali. De asemenea, trebuie perfecționată precizia de inserare, pentru
a evita discrepanțele dintre planificare și rezultat, fapt ce consumă timp.
Aceste tehnici nu sunt indicate pacienților edentați total, din cauza
instabilității ghidului chirurgical la nivelul mucoasei, în acest sens fiind
planificată elaborarea unor noi protocoale.
*Schnitman PA, Han RK.
Completely digital two-visit immediately loaded implants: proof of concept. J
Oral Implantol. 2015 Aug;41(4):429-36
