stomatolog se obţinea după câţiva ani de specializare. Apoi, după aproape trei decenii, stomatologia a devenit facultate distinctă. În planurile de învăţământ ale Facultăţii de Stomatologie au fost și sunt cuprinse discipline medicale. Proporţia acestora în cadrul planurilor de învăţământ, dar și modul de desfășurare a stagiilor clinice s-au schimbat de-a lungul timpului. 

Înainte de reforma aplicată învăţământului medical, medicii stomatologi erau capabili să înlocuiască temporar medicul generalist din cabinetele teritoriale. Pregătirea din facultate permitea astfel de prestaţii. Cu timpul, separarea medicului de medicul stomatolog a devenit tot mai profundă. În prezent, legea prevede explicit separarea celor două titluri de calificare cu absolut toate consecinţele posibile. Practic, capabilităţile medicale generale ale medicului stomatolog s-au redus semnificativ.

Focarele dentare, factor de risc major

În practica medicală curentă, medicul stomatolog întâlnește cazuri clinice foarte variate. Multe boli de organ sau de sistem sunt cu semiologie exprimată la nivelul cavităţii orale și a zonelor anatomice de intervenţie a medicului stomatolog. Bolile stomatologice pot influenţa sau determina patologii generale sau ale unor organe. Medicaţia și tratamentele medicale în desfășurare, precum și unele tratamente încheiate au influenţe notabile asupra tratamentelor stomatologice. Practic, din punct de vedere medical, sănătatea orală nu poate fi scoasă din contextul sănătăţii generale. Dar din punct de vedere administrativ și legislativ, această 
separare se produce. 

Dinţii sunt organele cele mai susceptibile de a induce infecţii cronice latente și evolutive. Unele dintre aceste îmbolnăviri au un prognostic nefavorabil. Focarele dentare sunt un factor de risc major pentru intervenţiile chirurgicale. Controlul stomatologic preoperator era cândva o procedură standard pentru unele intervenţii chirurgicale. Din nefericire, am văzut un pacient cu transplant de organ și operaţie reușită, dar neglijarea unui focar dentar preexistent a declanșat un proces septic. Acesta s-a agravat extrem, cu extindere spre baza craniului, pe fondul tratamentului imunosupresiv, ceea ce a dus la deces. Pe de altă parte, o intervenţie chirurgicală stomatologică efectuată intempestiv, fără cunoașterea patologiei pacientului, poate declanșa complicaţii extrem de grave, unele chiar cu risc letal. Leucemiile sunt un astfel de exemplu.

Situaţia actuală

Stomatologul trebuie să fie conștient de responsabilitatea care îi revine în calitatea sa de medic. Este necesară identificarea bolilor de care fiecare pacient suferă, pentru a preveni posibile interferenţe nefavorabile ale tratamentelor stomatologice cu bolile pacientului și cu tratamentele urmate de acesta. Capabilitatea medicului stomatolog în îndeplinirea acestui deziderat depinde de trei factori importanţi: formarea profesională a medicului, experienţa sa profesională și cadrul organizatoric și legislativ de desfășurare a practicii profesionale. 

Formarea profesională se realizează în prezent conform prevederilor Directivei CE 2005/36 privind recunoașterea calificărilor profesionale, precum și în baza 
legislaţiei naţionale. Modul de punere în practică a acestor prevederi rămâne însă o problemă sensibilă și discutabilă. Experienţa profesională este consecinţa observaţiilor personale acumulate în timp și determinată de rulajul de pacienţi, cu condiţia ca medicul să facă exerciţiul profesional corect, cu abordarea holistică a fiecărui pacient. Anam­nezele sunt laborioase și consumatoare mari de timp, iar examenul clinic este limitat. 

Pacienţii nu sunt complianţi la astfel de abordări. Atenţia medicului este concentrată pe oferta de tratamente stomatologice, singura cale de asigurare a existenţei și continuităţii funcţionării cabinetului. Cadrul organizatoric este consecinţa politicilor și strategiilor de sănătate promovate prin decizii politice. Este de referinţă modul în care este gestionat accesul cetăţenilor la servicii stomatologice în sistemul public. Un pacient tratat la un cabinet stomatologic în regim privat nu poate să beneficieze de analize, examinări clinice interdisciplinare sau investigaţii compensate.