Bătut și apostrofat de tatăl și fraţii săi, Brâncuși părăsește casa părintească, muncind la o boiangerie, o băcănie și în diferite prăvălii. Începe să sculpteze unelte agricole din lemn și să modeleze obiecte din lut.

Vioara creată din scândurelele unei lăzi de portocale fierte în sacâz topit a fost prima sa operă de artă apreciată, care l-a direcţionat spre Școala de Arte și Meserii (Craiova) și apoi spre Școala de Arte Frumoase (București).

Ghidat în domeniul anatomiei umane de renumitul medic Dimitrie Gerota, a realizat sculptura Ecorșeu, un studiu al corpului uman fără tegument, prima sa lucrare expusă public (1903) și un model de studiu pentru studenţii mediciniști.

Impresionat de Auguste Rodin și de sculptorii independenţi, dorește să ajungă la Paris, iar pentru a câștiga banii necesari deplasării cu trenul, profesorul Gerota, membru al Consiliului Spitalului Militar, îi comandă un bust al generalului medic Carol Davila.

Brâncuși îl realizează din ghips, în 1903. Membrii Consiliului au avut opinii contrare referitoare la caracteristicile fizice și la poziţionarea epoleţilor generalului. Brâncuși, profund dezamăgit, a părăsit ședinţa, pornind pe jos spre Paris, cu un sac în spate, nu înainte de a-și fi vizitat mama.

Experienţa franceză

Devine student bursier la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts din Paris. În ultimul an de studii (1906-1907), creează în ghips și bronz sculptura preferată a lui Rodin, Supliciu, reprezentând un copil cu distonie cervicală (patologie neurologică ce avea să fie descrisă de Oppenheim abia patru ani mai târziu).

În dorinţa sa de a atinge profunzimea simplităţii, se va desprinde de Rodin, urmând propriul său drum în artă. A creat prin muncă istovitoare, tenacitate, talent și pasiune opere originale din bronz, marmură, lemn, ghips și lut.

A devenit celebru prin lucrările sale – Sărutul, Măiastra, Cuminţenia Pământului, Domnișoara Pogany, Principesa X, Pasărea în văzduh, Cocoșul, Peștele, Fiul risipitor (în diferite versiuni) – în Statele Unite ale Americii, Europa și Australia, locuri unde astăzi se află cele mai multe dintre lucrările sale originale.

Dezamăgirea românească

A dăruit poporului român, în anii 1937-1938, ansamblul monumental de la Târgu Jiu, format din Masa Tăcerii, Poarta sărutului și Coloana infinită.
Continuând să viseze la locurile natale, a dorit să le lase românilor moștenire sanctuarul său (atelierul) din Impasse Ronsin 11, fotografiile, desenele și sculpturile sale.

Din păcate, membrii Academiei Române i-au respins în 1951 oferta, determinându-l indirect să solicite cetăţenie franceză și să lase Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris, după moartea sa (16 martie 1957),
atelierul cu 1.200 de fotografii, 215 sculpturi, desene și filme, operele sale cu rădăcini în tradiţiile, miturile și magia artei populare românești.

Francezii nu i-au refuzat oferta testamentară, aplicând-o întocmai. Cât despre noi, românii... ne mândrim cu Brâncuși și lucrările sale excepţionale expuse în muzeele lumii, îi oferim postmortem (1990) titlul de membru al Academiei Române și declarăm data de 19 februarie „Ziua Brâncuși” (2015).

Citește și: Oglindirea lui Brâncuși