Consiliul Europei a subliniat în numeroase rânduri că îmbunătăţirea calităţii în sistemele de îngrijiri de sănătate reprezintă un ansamblu de activităţi și măsuri integrate și planificate la niveluri diferite în organizarea asistenţei medicale. Ele sunt menite să asigure și să îmbunătăţească continuu calitatea serviciilor medicale și siguranţa pacientului.

Un element important îl reprezintă evaluarea proceselor în ansamblul lor și a rezultatelor obţinute. Scopul este acela de a decide parcursul de urmat, în baza dovezilor incontestabile și a practicii reale. În acest context, se poate vorbi de o activitate complexă pentru toate organizaţiile care activează în domeniul sănătăţii. Atingerea obiectivelor de calitate, coroborate cu cele financiare, reprezintă o provocare, dar și o motivaţie pentru orice tip de organizaţie, prin integrarea structurală a asigurării calităţii și îmbunătăţirea acesteia.

Sistemul de management al calităţii serviciilor de sănătate, indiferent de nivelul de abordare (organizaţional, local, naţional, european), reflectă măsura în care se acordă asistenţă medicală colectivităţilor și indivizilor, în conformitate cu nevoia de sănătate. Fiecare dintre părţile interesate are responsabilităţi diferite în crearea unei culturi a calităţii adecvate domeniului în care activează, cu impact asupra sistemului de sănătate la nivel naţional. Dacă avem în vedere organismele de reglementare, este necesar ca acestea să ofere politicile-cadru prin documente programatice și reglementări adecvate. Mai departe, cei care se ocupă de finanţarea serviciilor de sănătate trebuie să asigure resursele necesare pentru a face posibilă îmbunătăţirea calităţii.

Mai mulţi actori implicaţi

O altă categorie importantă o reprezintă conducerea/managementul fiecărui furnizor de servicii de sănătate. Sarcina de bază este de a pune în practică declaraţia organizaţiei privind asigurarea și îmbunătăţirea calităţii la toate nivelurile și structurile sale. Evident, profesioniștii din domeniul sănătăţii (medici, asistente etc.) au o responsabilitate majoră în interacţiunea cu pacientul, precum și în continuitatea îngrijirilor medicale. Organismele profesionale au și ele un rol extrem de important. Acestea trebuie să reprezinte o reală susţinere, precum și forţe motrice pentru membrii lor.

Totodată, este important ca școlile și universităţile de medicină să ofere viitorilor profesioniști din sănătate o educaţie axată pe siguranţa pacientului și îmbunătăţirea calităţii. Nu în ultimul rând, pacienţii, în calitate de beneficiari ai serviciilor de îngrijiri de sănătate, trebuie să fie implicaţi în ceea ce reprezintă drepturile și obligaţiile lor.

De asemenea, mass-media trebuie să ofere o informare corectă și echitabilă a publicului larg cu privire la calitatea serviciilor de sănătate din unităţile sanitare. Promovând o strategie a comunicării proactive, și fără a încuraja un cult al vinovăţiei, presa poate contribui la creșterea încrederii populaţiei în calitatea serviciilor medicale.

Dezvoltarea culturii calităţii reprezintă un proces îndelungat, care presupune înţelegerea conceptului de calitate atât la nivel individual, cât și organizaţional, conducând la o schimbare de mentalitate.