Evenimentele sunt destinate celor mai variate categorii de public și sunt menite să ne reunească într-un cadru festiv, în care să ne definim cu toții prin apartenența și identificarea cu Orașul, sau doar simpatia față de el, născută dintr-o interacțiune temporară. 

În multitudinea de propuneri gastronomice, muzicale, artistice și de divertisment, vă propunem în cele ce urmează un popas vizual, care este în același timp și o plimbare pe care o facem cu ajutorul memoriei și al imaginației, având-o ca ghid pe pictorița Vali Irina Ciobanu. 

Un oraș numit acasă 

Până la 28 septembrie a.c., Sala de conferințe a Muzeului de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” găzduiește expoziția de pictură intitulată „București, un oraș numit acasă”, parte a bogatei agende culturale cu care Muzeul Municipiului București a ales să marcheze în acest an Zilele Bucureștiului. 

Încă de la prima privire ne dăm seama că ideea de „acasă” pe care artista a transpus-o pe pânză este într-adevăr aceea de cămin, de loc pe care îl iubim și în care ne refugiem la bine și la greu, fără nicio urmă de monumentalitate generatoare de răceală și detașare. 

Orașul îi aparține până în cele mai mici detalii, în fiecare moment al existenței sale: din zori și până târziu în noapte, pe ploaie sau pe vreme bună, în fiecare anotimp, încremenit în nemișcare sau vibrând de viață. De la străzi și clădiri pe care le putem recunoaște, până la crâmpeie de spațiu și timp așa cum îi apar de la fereastră, toate capătă viață sub penelul unei creatoare ale cărei tușe întrepătrund sugestii impresioniste, atingeri pointiliste și, din când în când, nori ce par născuți pe pânzele lui Constable. 

Este remarcabil modul în care lucrările ei ne fac să simțim cât se poate de real senzații care trec dincolo de percepția vizuală: gălăgia  și tumultul străzii, atmosfera liniștită a unei dimineți răcoroase de vară, ploaia care se izbește cu zgomot de caldarâm și ne stropește.

Însă cea mai surprinzătoare trăsătură a limbajului vizual al artistei este coloritul pânzelor sale. Culoarea este modul prin care Vali Irina Ciobanu își declară, puternic și răspicat, dragostea față de oraș. Văzut prin ochii ei, prin filtrul ei optic și emoțional încărcat de iubire, Bucureștiul ni se dezvăluie sub un spectru cromatic cu care poate că nu l-am fi asociat în mod obișnuit. Nu sunt culori pe care am putea să le observăm cu o privire obiectivă, detașată. 

Clipele de melancolie se îmbracă într-un veșmânt de speranță

Cu toate acestea, sunt nuanțe ce ne-ar putea fi categoric inspirate în anumite momente de trăirile pe care le avem în locuri deosebire, de care le leagă amintiri dragi, pe care le îmbrăcăm într-un veșmânt idealizat și împodobit de cele mai plăcute nuanțe, la fel de puternice ca sentimentele artistei. Astfel, chiar și clipele de melancolie se îmbracă într-un veșmânt de speranță, de optimism și de molipsitoare energie care să ne facă încrezători în viață și în viitor.

Aceia dintre cititori cărora timpul nu le va permite să ajungă în zona de nord a orașului, pentru a vedea lucrările originale la Muzeul Nicolae Minovici, dar care își doresc să se apropie de creație pictoriței Vali Irina Ciobanu, au posibilitatea de a vedea o selecției din seria „București, un oraș numit acasă” sub formă de reproduceri amplasate în centru, la Piața Romană, pe gardul Academiei de Studii Economice.