Ce schimbări au avut loc în spitalele evaluate până acum?
Mulţi profesioniști din spitale au descoperit riscuri despre care nu aveau cunoștinţă înainte de procesul de acreditare. Personalul a început să înţeleagă importanţa unui protocol medical standardizat, adaptat fiecărei unităţi sanitare. O schimbare timidă este legată de infecţiile asociate asistenţei medicale. Standardele de acreditare încurajează raportarea acestora fără sancţiuni, dar raportările nu reflectă încă realitatea, din cauza rezistenţei la schimbare.

Înţeleg cei implicaţi beneficiul acreditării?
După două cicluri de acreditare, mulţi manageri încă nu înţeleg beneficiile acestui proces. Unii văd acreditarea ca pe o formalitate, un proces inutil care implică multă birocraţie. Alţii fac eforturi doar pentru a obţine un punctaj bun înainte de vizita evaluatorilor, dar nu continuă să urmărească îmbunătăţirea calităţii. În plus, mulţi nu înţeleg că vizita evaluatorilor nu este un control, iar această percepţie greșită este transmisă întregului personal. Există, însă, cazuri în care vizita de evaluare a dus la îmbunătăţirea condiţiilor hoteliere sau la achiziţionarea de aparatură medicală.

Ce face, de fapt, acreditarea?
Acreditarea spitalelor se face pe baza unor standarde stabilite de ANMCS. Standardele acoperă toate procesele care se desfășoară zilnic într-un spital, fiecare aducând riscuri. Dacă aceste riscuri se materializează sau nu, depinde de infrastructură, de dotări, precum și de pregătirea personalului medical și nemedical. Important este ca spitalele să găsească soluţii pentru a reduce aceste riscuri.

Mai sunt lucruri de îmbunătăţit

Dincolo de evaluator, sunteţi și pacient. Aţi văzut îmbunătăţiri?
În afară de condiţiile hoteliere mai bune în unele spitale și implementarea planurilor de îngrijire, nu văd alte mari îmbunătăţiri. Comunicarea între personalul medical și pacienţi sau aparţinători este încă deficitară, iar aceasta este o sursă principală de reclamaţii. Există timpi mari de așteptare, lipsă de colaborare între specialiști și preocupare insuficientă pentru siguranţa pacientului. Este dezamăgitor când ajungi într-un spital acreditat și încă din faza de recepţie observi probleme de comunicare, consimţământ sau respectarea intimităţii pacienţilor.

Ar trebui revizuite unele standarde de acreditare?
După nouă ani ca evaluator, am observat că unele standarde, cum ar fi cele legate de managementul strategic și cel financiar, pun în dificultate spitalele private. Mulţi manageri din aceste spitale consideră că standardele nu sunt aplicabile pentru ei. De asemenea, s-au ridicat întrebări legate de preocuparea constantă pentru depistarea bolilor cronice, cum ar fi depistarea bolii cronice de rinichi, în secţii care nu au legătură cu nefrologia. Consider că în viitor ar trebui să existe standarde de acreditare dedicate exclusiv unităţilor sanitare care oferă servicii medicale în regim de spitalizare de zi.

Activitate continuă

Ce presupune munca unui eva­luator?
Este o continuă muncă, nu doar în perioada vizitelor de evaluare. Evaluatorii participă la cursuri și conferinţe despre managementul calităţii în sănătate pentru a fi 
mereu la curent cu noile practici. Înaintea vizitei de evaluare, analizăm documentaţia încărcată de spitale în platforma dedicată și cerem informaţii suplimentare pentru a înţelege clar procesele din spital. În timpul vizitei verificăm implementarea regulilor în practica de zi cu zi.

Cum vedeţi în viitor implementarea managementului calităţii?
Cred că ar fi mai eficient dacă ANMCS și spitalele ar colabora pentru a implementa standardele treptat, de exemplu, pe parcursul a șase luni. În această perioadă, cei din spitale se pot consulta cu reprezentanţii ANMCS, iar vizitele de evaluare să fie inopinate și rapide, pe modelul vizitelor de monitorizare. Consider că un sistem de decontare echitabil, în funcţie de nivelul de acreditare obţinut, ar motiva cu adevărat managementul spitalelor să implementeze standardele de bună practică.