Este necesar să se creeze o armonizare a preocupării personalului medical și a managerilor în privinţa furnizării de servicii medicale de calitate.

Pacienţii nu mai sunt priviţi doar ca subiecţi ai serviciilor de sănătate. Aceștia sunt implicaţi în luarea deciziilor medicale și, pe cale de consecinţă, devin multiplicatori de imagine. În acest context, managementul calităţii privește toate ariile de activitate ale unităţii sanitare și este necesar să fie parte integrantă a tuturor activităţilor desfășurate în organizaţie.

În cadrul unităţii sanitare, managementul calităţii reprezintă o abordare sistemică, parte a managementului organizaţional, astfel încât, pentru o asigurare și o îmbunătăţire reale și continue ale calităţii serviciilor medicale, premisele clinice să fie parte a fundamentării și stabilirii deciziilor manageriale.

În analiza și evaluarea implementării și dezvoltării sistemului de management al calităţii în domeniul îngrijirilor de sănătate, este important să se înţeleagă faptul că rezultatele scontate apar atunci când există o corelare eficientă între structurile și procesele implicate în atingerea obiectivelor stabilite. Totuși, pe parcursul implementării unui sistem de management al calităţii, de multe ori apar confuzii în înţelegerea termenilor „asigurarea calităţii”, „îmbunătăţirea calităţii” și „managementul calităţii”. Prin urmare, asigurarea calităţii are în vedere realizarea tuturor activităţilor din cadrul proceselor. Procese care sunt fundamentul planificării pe bază de obiective, standarde, activităţi de realizat și indicatori. Acestea se monitorizează și evaluează continuu, prin acţiuni specifice de evaluare internă (autoevaluare) și externă (acreditare). În acest fel se poate evalua conformitatea cu standardele stabilite, se pot identifica abaterile și se pot aplica măsurile corective necesare.

Un proces continuu

Totodată, îmbunătăţirea calităţii reprezintă o abordare proactivă, realizată într-o manieră continuă, în vederea îmbunătăţirii proceselor și activităţilor planificate. Unul dintre instrumentele utilizate pentru îmbunătăţirea și rezolvarea problemelor privind calitatea este „ciclul în patru pași”, cunoscut ca modelul PDCA (Plan-Do-Check-Act/Planifică-Efectuează-Verifică-Acţionează). Promovat de W. Edwards Deming, modelul PDCA acordă o atenţie deosebită prevenirii erorilor repetate și se focusează pe rezolvarea problemelor prin stabilirea unor standarde specifice și adecvate.

Nu în ultimul rând, managementul calităţii, în înţelesul de gestionare a calităţii sub toate aspectele, coordonează și facilitează toate procesele și activităţile atât în cadrul asigurării calităţii, cât și al îmbunătăţirii acesteia.

Responsabilitate de echipă

Managementul calităţii nu este responsabilitatea unei singure persoane – manager sau manager de calitate/responsabil cu managementul calităţii –, nu se concentrează doar pe cheltuieli și eficientizarea utilizării resurselor, nu este o „irosire a timpului”, ci o sumă a tuturor acţiunilor realizate de întreg personalul unităţii sanitare, în toate structurile organizaţiei, ca preocupare constantă a tuturor.

Din perspectiva profesioniștilor din sănătate, managementul calităţii implică armonizarea relaţiei dintre activitatea managerială și cea clinică, încurajează perfecţionarea profesională pe tot parcursul carierei și învăţarea din erori, antrenează întregul personal și stimulează implicarea pacientului în realizarea propriilor îngrijiri. Astfel, se asigură accesul la asistenţă medicală de calitate, în condiţii de siguranţă.

Sistemul de management al calităţii presupune o schimbare importantă în viaţa organizaţiei, prin trecerea de la o structură cu responsabilităţi pe verticală (ierarhizate și rigide), la o structură colaborativă și deschisă din punctul de vedere al rolurilor și responsabilităţilor descentralizate și distribuite. Tot acest demers în asigurarea și îmbunătăţirea calităţii, reflectat într-o politică în domeniul calităţii, înseamnă, înainte de toate, muncă în echipă.