Apariția terapiilor biologice a schimbat cursul și istoria acestei afecțiuni.
Astmul sever este o subcategorie a astmului dificil de tratat cu terapia inhalatorie maximalizată, în ciuda tehnicii corecte și a aderenței la tratament. În urmă cu ani, după ce se atingea apogeul terapeutic, practic nu mai existau alte soluții de-a ajuta un pacient cu astm sever decât trecerea pe o doză de „siaj” de corticoid oral, sistemic (cu multiple efecte adverse pe termen scurt și lung). Apariția terapiilor biologice a schimbat cursul și istoria acestei afecțiuni.
Astmul sever se definește ca un astm necontrolat cu terapie inhalatorie maximală, în ciuda tehnicii inhalatorii corecte, aderen- ței la tratament și a unui bun control al factorilor de risc modifi- cabili, sau ca o agravare a simptomatologiei la încercarea trecerii la o treaptă terapeutică inferioară. Un pas important în evaluarea astmului sever îl reprezintă evaluarea și progresele în descifrarea mecanismului inflamator T2 de nivel înalt sau scăzut.
Inflamația de tip 2, prezentă la majoritatea persoanelor cu astm bronșic sever, se caracterizează prin producția crescută de citokine (IL-4, IL-5, IL-13), o reacție a sistemului imun adaptativ la expune- rea la alergeni. Inflamația de tip 2 este adesea caracterizată prin creșterea nu- mărului de eozinofile sanguine sau a FeNO (oxid nitric fracționat în aerul expirat) și poate fi însoțită de atopie și valori crescute ale IgE, în timp ce inflamația non-tip 2 este adesea caracterizată prin producția de neutrofile.
În cazul astmului sever, inflamația de tip 2 poate fi relativ refractară la doze mari de CSI. Poate răspunde la corticosteroizi orali, dar efectele secundare produse impun căutarea de către prac- tician a unor modalități de tratament alternativ. În cazul pacienților cu astm bronșic necontrolat, în ciuda terapiei maximale inhalatorii, un istoric de exacerbări în ultimele 12 luni, valori crescute ale eozinofilelor din sânge sau un nivel ridicat al FeNO sunt elemente care pot fi asociate cu un risc crescut de exacerbări severe.
Posibilitatea unei inflamații de tip 2 refractare ar trebui concomitent să fie luată în considerare în cazul în care pacientul utilizează zilnic doze mari de CSI (corticosteroizi inhalatori) sau CSO (corticosteroizi orali) și ce asociază următoarele:
Dacă este disponibil și accesibil, trebuie să luăm în considerare administrarea unui produs biologic țintit în cazul acestor categorii de pacienți cu exacerbări frecvente, cu un control slab al simptome- lor în ciuda terapiei inhalatorii maximale CSI-BADLA, cu biomarkeri ai inflamației de tip 2 prezenți sau dacă necesită CSO de întreținere.
Dacă există suspiciunea unei infecții parazitare, aceștia trebuie testați și pacientul tratat anterior inițierii terapiei biologice. Se recomandă alegerea uneia dintre următoarele terapii bio- logice de start, respectiv anti-IgE, anti-IL5/5R, anti-IL4Rα sau anti-TSLP, luând în considerare următoarele:
Dintre terapiile existente, se vor lua în calcul, conform strategiei add-on: anti-IgE (omalizumab), anti-IL5 sau anti-IL5R (me- polizumab, reslizumab, benralizumab), anti-IL4Rα (dupilumab) sau anti-TSLP (tezepelumab).
În prezent, nu există criterii bine definite privind monitorizarea, dar se recomandă, cu o anumită frecvență, evaluarea următorilor parametri:
Răspunsul ideal la o terapie biologică se materializează în ameliorarea vieții bolnavului: fără exacerbări, cu ameliorarea funcției respiratorii, a parametrilor de supraveghere a răspunsului și cu scăderea dozelor de corticoizi sistemici ori cu sevrajul acestora.
Dacă răspunsul la tratament este neclar după minimum 4 luni, se recomandă prelungirea acestuia până la 6-12 luni și reevaluare ulterioară. Dacă nu există niciun răspuns, recomandarea este de a opri terapia biologică și a se lua în considerare schimbarea cu altă terapie biologică, dacă aceasta este disponibilă și dacă pacientul este eligibil.
Terapia biologică este un mare pas înainte. Acum ne gândim cu mai mult curaj la re- misia bolii, care îmbracă haine de tip remisie clinică, funcțională și, de ce nu, poate și patogenică. Întrebările care se nasc după ce această nouă stea, care se cheamă terapie biologică, a apărut pe firmamentul terapeutic al astmului sunt următoarele:
- Se poate face un „step down” în terapia de fond și când anume?
- Se pot combina două tipuri de terapii biologice și când se poate face acest lucru?
- Remodelarea (un proces precoce în această afecțiune cronică) nu ar putea fi o indicație de a începe mai devreme aceste medicații?
România s-a aliniat la aceste variante și strategii terapeutice și deja mulți pacienți români cu astm sever beneficiază de această ofertă. Implicarea cea mai mare o au pneumologii și alergologii.
Rezultatele, dacă privim evoluția acestor bolnavi, sunt încurajatoare, cu multe ameliorări pe calitatea vieții, pe reinserția socială și profesională a acestora, și cu scăderea presiunii asupra camerelor de gardă, medicului de familie sau medicului specialist. Compensarea acestor medicații este un alt atu care asigură accesul tuturor bolnavilor la o medicație modernă, fiind și un garant supli- mentar de complianță terapeutică.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
