Ea este declanșată în general de traumatisme sau intervenții chirurgicale, însă uneori ele nu au un factor declanșator. SDRC se caracterizează printr-o durere disproporționată ca intensitate față de evenimentul declanșator inițial, asociată cu tulburări motorii, senzoriale, vasomotorii și trofice. 

Istoric, aceste criterii de diagnostic au fost adoptate în 2004 de IASP (Asociația Internațională pentru Studiul Durerii) la conferința de la Budapesta, pentru standardizarea diagnosticului clinic al SDRC. Este vorba despre o abordare duală, ce face distincția între simptomele raportate de pacient și semnele clinice observate de medic. 

Pentru a stabili diagnosticul, trebuie să existe durere continuă, disproporționată față de evenimentul declanșator, cel puțin un simptom declarat de pacient încadrat în trei din cele patru categorii (senzorial, vasomotor, sudomotor/edem, motor/trofic) și cel puțin un semn observabil din două sau mai multe dintre aceste categorii la momentul examinării, cu excluderea altor diag­nostice care explică simptomele.

Descriere detaliată a categoriilor criteriilor

Din punct de vedere diagnostic, imagistica ar trebui rezervată formelor atipice (cele care nu îndeplinesc criteriile de la Budapesta), localizărilor în care semnele clinice sunt adesea subtile și incomplete (de exemplu, la nivelul genunchilor), formelor atipice rare, cum ar fi SDRC parțial al mâinii. Un examen radiologic negativ, în general prin scintigrafie osoasă sau RMN, nu exclude însă existența unui SDRC – diag­nostic care se stabilește, deci, în principal clinic. În cazul în care se recurge la ajutorul imagisticii, ea trebuie efectuată precoce, la mai puțin de șase luni de la debutul simptomelor, pentru a mări șansele unei confirmări diagnostice prin această procedură.

Concluzii la formele clinice ale algodistrofiei

Clasificarea SDRC:

SDRC de tip I (90%) – fără dovezi de leziuni ale nervilor periferici;
SDRC de tip II – leziune neurologică subiacentă demonstrată – extensie dincolo de zona afectată;
SDRC-NOS – nu îndeplinește pe deplin criteriile, dar nu există altă explicație a simptomelor clinice.

Cele două faze clinice:

Faza „fierbinte” (durează 1-3, câteodată 6 luni) – durere intensă, ca o arsură; umflare marcată a membrului; piele roșie și fierbinte; transpirație locală excesivă;
Faza „rece” (6-18 luni) – rigiditate articulară progresivă; piele rece, albăstruie; atrofie cutanată; tulburări trofice.  

1. Durere ce persistă și este disproporționată în raport cu evenimentul inițial 
2. Simptome raportate de pacient:

Cel puțin 1 simptom din 3 dintre următoarele 4 categorii (a-d):
Categorie senzorială: pacientul descrie hiperalgezie (durere exagerată la înțepare) și alodinie (durere ca răspuns la un stimul în mod normal nedureros);

Categoria vasomotorie: pacientul descrie asimetrie termică (mai mare de 1°C), culoare anormală a pielii la nivelul membrelor și/sau asimetrică între cele două membre;
Transpirație/edem: pacientul descrie edem, anomalii sau asimetrie a transpirației în zona afectată;
Motor/trofic: pacientul descrie rigiditate sau mobilitate scăzută, slăbiciune musculară, tremor, distonie, modificări trofice ale pielii, unghiilor sau părului.

3. Semne clinice observate în timpul examinării 
Cel puțin 1 semn (confirmat de medic) din minimum 2 dintre următoarele 4 categorii: identice de mai sus (a-d). 

4. NU există un alt diagnostic ce ar putea explica mai pertinent simptomele și semnele clinice 
 

Sursă: https://www.revmed.ch/revue-medicale-suisse/2014/revue-medicale-suisse-415/le-syndrome-douloureux-regional-complexe-algodystrophie-sous-toutes-ses-formes

CAZ CLINIC

Bărbat de 45 de ani, mecanic de meserie, operat electiv de canal carpian al mâinii stângi. După 6 săptămâni de la operație, prezintă încă dureri intense, edem și alodinie la nivelul mâinii stângi. Beneficiază într-o primă etapă de un tratament cu analgezice de palier II și kineziterapie. Este trimis precoce către CETD (Centrul de Evaluare și Tratament al Durerii), pentru diagnostic și tratament.

Diagnostic conform criteriilor de la Budapesta:

1. Durere ce persistă și este disproporționată în raport cu evenimentul inițial – afirmativ 

2. Simptome raportate de pacient: 
Durere intensă și continuă la nivelul membrului superior stâng;
Senzație localizată de frig;
Edem și rigiditate articulară;
Decolorare a pielii.
Așadar, se încadrează ca având „cel puțin 1 simptom din 3 dintre cele 4 categorii”.

3. Semne clinice observate în timpul examinării:
Alodinie la atingere;
Asimetrie termică de 2°C între cele două mâini;
Edem vizibil și mobilitate limitată a degetelor;
Piele lucioasă și unghii fragile.
Așadar, se încadrează ca având „cel puțin 1 semn din 2 dintre cele 4 categorii”.

4. NU există un alt diagnostic ce ar putea explica mai pertinent simptomele și semnele clinice – afirmativ
Tratamentul instaurat în CETD: Pacientului i s-a prescris tehnica de stimulare transcutanată non-invazivă TENS, susținere psihologică, balneoterapie și reeducare senzorială (mirror therapy). A înregistrat ameliorare progresivă a motricității membrului superior și diminuare a durerii după aproximativ 4 luni de terapie. Și-a reluat activitatea profesională, pe un post adaptat, după aproximativ 6 luni de la consultația CETD inițială.