Augmentarea
osoasă verticală reprezintă, în momentul de față, una dintre cele mai mari
provocări în implantologia orală. Scăderea dimensiunii verticale a crestei
alveolare, în sens apico-coronar, asociată cu un deficit de țesut moale care să
poată acoperi grefa ori cu o suprafață mică disponibilă revascularizării
împiedică inserarea corespunzătoare a implanturilor, cu nerespectarea
raportului coroană/implant. Multe dintre metodele de augmentare ale crestei
alveolare prezintă dezavantaje. Utilizarea grefelor osoase autogene poate fi
însoțită de apariția necrozei sau resorbției osoase, pe când regenerarea osoasă
ghidată se dovedește utilă mai ales în cazul unor defecte mici ale crestei
alveolare. Utilizarea materialelor alogene implică, de asemenea, riscul
apariției unei infecții locale. Osteogeneza alveolară prin distracție devine
astfel o alternativă a augmentării aloplastice sau autogene cu grefă osoasă ori
a regenerării osoase ghidate, iar plasma îmbogățită cu trombocite (PRP),
datorită proprietăților sale antimicrobiene și de reparație tisulară, ajută la
prevenirea complicațiilor.
Într-un
studiu care a analizat efectele PRP asupra osteogenezei alveolare prin
distracție (Menezes DJ et al. Effect of platelet-rich plasma in alveolar
distraction osteogenesis: a controlled clinical trial. Br J Oral Maxillofac
Surg. 2016 Jan;54:83-7) au fost selectați 14 pacienți (opt femei, șase
bărbați), cu vârste cuprinse între 27 și 58 de ani, care au primit PRP prin
randomizare. Pentru stabilirea criteriilor de includere s-au analizat istoricul
medical al pacientului, abilitatea de a suporta o intervenție chirurgicală de
inserție a unui implant dentar, dar și necesitatea unei augmentări osoase
verticale la nivelul crestei alveolare anterioare la maxilar sau mandibulă, în
vederea reabilitării ulterioare prin protezare. Criteriile de excludere au fost
reprezentate de afecțiuni generale precum diabetul, hipertensiunea arterială
sau osteoporoza, afecțiuni ale țesuturilor orale însoțite de semne ale bolii
parodontale netratate ori de prezența obiceiurilor vicioase. Pentru efectuarea
procedurii chirurgicale a fost obligatorie o înălțime alveolară verticală de 7
mm și o lățime de 3 mm, astfel că pacienții cu un volum alveolar mai mic au
fost excluși din studiu.
După
realizarea anesteziei locale cu articaină 2% și prescrierea profilactică de
antibiotice, analgezice și antiinflamatoare, s-a realizat un lambou
mucoperiostal pentru expunerea osului alveolar. După alegerea dimensiunii
distractorului, acesta a fost așezat într-o poziție pasivă și s-au marcat
liniile de osteotomie – una orizontală și două verticale, divergente, sub
irigație cu ser fiziologic. S-au separat corticala linguală și palatinală, apoi
dispozitivul a fost fixat cu șuruburi pentru a fi testat. PRP a fost aplicat
peste dispozitiv și pe toată suprafața lamboului, iar ulterior s-a realizat
sutura cu fire de polyglactin 910 (Vicryl) și nylon 5/0. La grupul de control
nu s-a aplicat PRP înaintea suturii. Distractorul a fost activat șapte zile
postoperator, de trei ori pe zi, cu o rată de 1 mm pe zi.
Postoperator
s-au măsurat indicele de placă, conform tehnicii Mombelli modificate, și
indicele de inflamație gingivală, după tehnica Silness și Löe. Cele două valori
au fost comparate cu măsurătorile resorbției alveolare obținute radiologic în
perioada de latență și la finalul activării. S-a constatat prezența unui edem
mic spre moderat al zonei operate, imediat postoperator, iar ulterior au apărut
și complicații precum dificultatea realizării unei osteotomii complete, atât
palatinal, cât și lingual, înclinarea segmentului transportat către
lingual/palatinal ori fracturarea acestuia, vindecare întârziată, hematom în
regiunea mentonieră ș.a.
Corelația
dintre indicele de placă și cel de inflamație gingivală, la pacienții din
grupul de test, a fost de 0,20, pe când la grupul de control valoarea a fost de
0,89. Corelația dintre indicele de placă și cel de resorbție alveolară a fost
0,58, iar între indicele de inflamație gingivală și cel de resorbție alveolară
a avut o valoare de 0,85. Rezultatele au demonstrat că, la pacienții la care
s-a utilizat PRP în zona de distracție a osului alveolor, indicii de placă și
de inflamație gingivală s-au îmbunătățit, iar expunerea dispozitivului de
distracție s-a redus, în comparație cu grupul de control.
