Spitalul din Boston (Massachutes, SUA) a efectuat, în 16 martie 2024, primul transplant renal prin care un pacient, Richard Slayman, a primit un rinichi de la un porc. Bărbatul are 62 de ani, este diagnosticat cu diabet zaharat și hipertensiune arterială (cauze principale ale insuficienţei renale) și a fost dializat timp de șapte ani. În 2018 a beneficiat de un transplant renal care a funcţionat până în 2023, când s-a reluat dializa. Conform listei de așteptare pentru un nou transplant avea de așteptat încă 5-6 ani, timp prea lung pentru supravieţuire din cauza altor afecţiuni grave. Acesta a fost motivul pentru care s-a decis transplantarea unui rinichi de porc.

Istoria transplantului renal este veche, datează încă din 1902. Alexis Carrel (Premiul Nobel, 1912) este creditat ca un pionier. Însă marele merit este al germanului Iulius Dorpler, care a perfectat sutura vaselor de sânge. În 1933, sovieticul Yu Yu Voronoy realizează un mare număr de homogrefe, observaţiile fiind preţioase. Din cauză că sunt publicate în limba rusă, ajung să fie cunoscute în Vest abia în 1950. La Paris, în 1952, două echipe (Kun și Bourget) transplantează rinichi proveniţi de la criminali ghilotinaţi.

După eliberarea Odesei de către armata română, chirurgul spitalului de campanie românesc Dumitru Zeana execută un transplant renal unui ofiţer cu rinichii distruși de o explozie. Pentru a-l efectua a folosit instrumentar de invenţie proprie inspirat de metoda suturii vasculare a lui Iulius Dorpler. Asemenea tuturor încercărilor de transplant renal, eșecul a fost inevitabil prin reacţia imunologică de respingere a grefei. Toată documentaţia s-a pierdut în urma catastrofalei înfrângeri a României. Ulterior, acest chirurg de excepţie a fost arestat și a sfârșit în închisoarea de la Aiud, în 1961. În amintirea sa am făcut studii și am publicat primul tratat autohton de Imunologie clinică.

Sub aspect tehnic, problema transplantului renal era rezolvată, dar respingerea imunologică a grefei a dus invariabil la eșec. Hemodializa introdusă în timpul ultimului război mondial de Willem Kolft (o altă performanţă tehnică germană) a permis supravieţuirea bolnavilor cu insuficienţă renală terminală. Dezvoltarea imunologiei, în general, dar și a transplantului, în special, a deschis noua eră a transplanturilor (pentru care s-au luat cinci Premii Nobel, dar 19 în total dacă includem și imunologii).

Cale de analizat

Dializa repetitivă, efectuată la câteva zile, este foarte costisitoare, impietând bugetul de sănătate. Iar listele de așteptare pentru găsirea unui donator sunt foarte lungi. În lunga perioadă de așteptare mulţi pacienţi mor. 

Marea criză a organelor disponibile pentru transplant ar putea fi acoperită fără probleme dacă Ministerul Sănătăţii s-ar preocupa de preluarea organelor din Ucraina, unde zilnic mor sute de tineri altfel sănătoși. Rusia a comunicat că peste 300 de români și-au pierdut viaţa luptând cot la cot cu armata ucraineană în care sunt încorporaţi. Ei au cetăţenie română, dar Ucraina poate livra organe de transplant și de la ucraineni contra armamentului furnizat de România. S-ar face, astfel, o enormă economie la buget, iar calitatea vieţii celor care nu vor mai necesita dializă repetitivă ar redeveni normală.

În condiţiile în care războiul din Ucraina va continua, România nu trebuie să piardă această oportunitate salvatoare de vieţi. Criza donatorilor (lunga listă de așteptare – circa șase candidaţi în iminenţă pentru transplantul salvator pentru un singur rinichi disponibil) ar putea fi rezolvată în condiţiile unui enorm beneficiu.