De exemplu, până acum cheltuielile sub 100 de euro le puteam înregistra în evidenţa contabilă doar cu bonul fiscal pe care era trecut CIF-ul cabinetului. Acum, însă, trebuie să cer și factura fiscală și să și descarc din SPV e-factura. Așa că acum, pe lângă bonul fiscal, mai consum încă două coli A4 pe care le atașez acestuia. Timp, energie, hârtie consumate aiurea…

 O altă situaţie „ciudată” a apărut în cazul facturii către CAS. Dacă înainte scriam factura, o trimiteam la CAS și o încărcam în SPV, acum ni se cere să trimitem o factură proforma către CAS, să așteptăm să primim de la aceasta un ID, după care să facem factura, pe care apoi să o trimitem în SPV. Lăsând la o parte faptul că, în conformitate cu Codul Fiscal, factura proforma se face pentru marfa pe care încă nu ai primit-o (or, noi deja am „livrat” către CAS serviciile medicale efectuate în luna anterioară), că noi primim un ID pentru o factură cu care trimitem o altă factură în SPV (suma este aceeași, dar numărul și data emiterii facturii sunt altele), această variantă de lucru crește birocraţia. 

Eu înţeleg că îi este greu Casei să găsească factura mea în noianul de facturi pe care le primește lunar (deși un informatician priceput cred că ar putea crea un soft care să filtreze facturile după CIF, de exemplu), dar nu mi se pare normal ca eu să fiu pus în situaţia de a încasa o amendă de la ANAF. Spun asta pentru că ceea ce scriu de prima dată este deja factură (nu proforma) și trebuie să o trimit în SPV în termen de cinci zile. Or, dacă nu am ID-ul de la CAS în cinci zile, eu nu pot trimite factura în SPV și voi fi penalizat serios, automat, de ANAF (asta prevede legea). 

Rândurile de mai sus vor fi foarte bine înţelese de colegii care au cabinete medicale proprii; colegii angajaţi nu prea vor înţelege despre ce e vorba și cum ne afectează bâlbele guvernanţilor. Mi-am asumat acest risc, de-a fi interesant doar pentru o parte dintre medici, după ce săptămâna trecută (vineri) am fost singur în cabinet (asistenta fiind în concediu), am consultat 36 de cazuri medicale și am vaccinat ROR doi copii. Evident că am ajuns acasă frânt de oboseală. O stare care m-a făcut să răbufnesc la toate situaţiile idioate care îmi consumă din timpul și energia pe care le-aș folosi mult mai bine în folosul pacienţilor mei. Că d-aia  sunt medic! Oare cer prea mult dacă spun că mi-aș dori un sistem mai simplu, care să nu fie atât de cronofag și energofag? Oare își asumă cineva „meritele” pentru astfel de situaţii nefirești?