Newsflash
REUNIUNI

Centenarul descoperirii insulinei

de Dr. Roxana Dumitriu-Stan - iun. 11 2021
Centenarul  descoperirii  insulinei

Peste 60 de milioane de pacienţi cu DZ tip 2 au nevoie în prezent de insulină, accesul la acest tratament fiind încă o problemă pentru mulţi pacienţi din ţări subdezvoltate sau în curs de dezvoltare.

shutterstock_1490135939Al 47-lea Congres Naţional al Societăţii Române de Diabet, Nutriţie și Boli Metabolice s-a desfășurat în perioada 19-25 mai în mediul online. Ediţia curentă a marcat un moment important în istoria medicinei: anul acesta se împlinesc 100 de ani de la descoperirea insulinei.

Deși estimările arată că în ţara noastră ar exista 1,8 milioane de persoane cu diabet zaharat (DZ), în Programul Naţional dedicat diabetului zaharat sunt incluși doar 900.000 de pacienţi cu această afecţiune.

De asemenea, potrivit datelor statistice, decesele asociate diabetului sunt de două ori mai numeroase în România comparativ cu ţările dezvoltate ale Uniunii Europene (UE). Aproximativ 40% dintre persoanele cu DZ tip 2 nu primesc tratament, iar o mare parte dintre acestea nu au un diagnostic.

În deschiderea congresului de anul acesta, prof. dr. Romulus
Timar, președintele Societăţii Române de Diabet, Nutriţie și Boli Metabolice (SRDNBM), a prezentat câteva dintre acţiunile și obiectivele Forumului Român de Diabet, care a împlinit doi ani de existenţă.

Forumul Român de Diabet este o platformă care aduce laolaltă toţi actorii implicaţi în diagnosticul și managementul pacienţilor cu DZ. Acest organism este responsabil de crearea unui cadru legislativ ce reglementează prevenţia și depistarea precoce a diabetului zaharat și de organizarea unor campanii de conștientizare asupra acestei maladii.

Legea privind prevenţia DZ cuprinde patru direcţii importante: educaţie, prevenţie, diag­nosticare precoce, îngrijire pentru pacienţi. Pentru anul 2021, una dintre priorităţile forumului este implementarea legii privind prevenţia și diagnosticul precoce al diabetului zaharat.

Specialiștii au analizat o serie de aspecte pe care pandemia de COVID-19 le-a adus (sau readus) în atenţie: nevoia registrelor electronice, avantajele consultaţiilor online, recunoașterea educaţiei terapeutice ca serviciu medical, necesitatea accesului la investigaţii, la tratament și consumabile, plasarea persoanelor diagnosticate cu DZ în categoria de risc crescut și care au prioritate în programele de vaccinare.

Inovaţii în insulinoterapie

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la descoperirea insulinei, perioadă în care insulinele au parcurs mai multe etape, de la primele insuline animale, până la introducerea insulinei umane sintetice în 1978, și apoi insulinele analog rapide și ultrarapide, le-a amintit participanţilor prof. dr. Maria Moţa. Descoperirea insulinei în anul 1921 a influenţat speranţa de viaţă a pacienţilor cu diabet zaharat tip 1.

Peste 60 de milioane de pacienţi cu DZ tip 2 au nevoie în prezent de insulină, accesul la acest tratament fiind încă o problemă pentru mulţi pacienţi din ţări subdezvoltate sau aflate în curs de dezvoltare.

profMariaMota

La ora actuală se vorbește despre așa-numitele smart insulin (insulinele inteligente), bazate pe o tehnologie care prevede sisteme de eliberare a insulinei în funcţie de valoarea glicemiei. Aceste tehnologii se pot împărţi în trei clase:

- pompe de insulină cuplate cu sisteme de monitorizare – eliberează insulina în funcţie de un algoritm și de valoarea glucozei din sânge;
- sisteme bazate pe polimeri – insulina este încapsulată în vezicule sau hidrogen, o matrice polimerică ce eliberează sau activează
insulina, în funcţie de valoarea glicemiei;
- sisteme analoage moleculare de eliberare a insulinei – presupun introducerea unor elemente sensibile la glucoză în molecula de insulină, care îi conferă acesteia posibilitatea de a răspunde la variaţiile glicemice.

Insulina orală

Despre viitorul tratamentului cu insulină a vorbit dr. Simona
Popescu, șef lucrări la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara.

Perspectivele cuprind următoarele aspecte: modul de administrare – oral sau inhalator; îmbunătăţirea farmacocineticii și a farmacodinamicii insulinei; îmbunătăţirea dispozitivelor de administrare a insulinei.

Cea mai la îndemână metodă de administrare ar fi cea orală. În acest sens, o echipă de cercetători a publicat în 2019 un articol despre o capsulă prevăzută cu un ac, ce conţine o cantitate de insulină.

Aceasta se administrează oral, iar în momentul în care ajunge la nivel gastric se poziţionează corespunzător și va elibera cantitatea de insulină. O altă inovaţie este insulina 338, un analog de insulină cu durată lungă de acţiune.

Alte studii au fost efectuate pentru a testa administrarea inhalatorie (Afrezza), tehnologia acestui tip de insulină presupunând ca particulele să ajungă întâi la nivel pulmonar și ulterior în circulaţie.

O atenţionare specială în cazul acestui tip de administrare se impune pentru pacienţii cu boli pulmonare preexistente, în cazul lor cercetătorii semnalând riscul de apariţie a bronhospasmului.

În plus, locul în care este administrată insulina este extrem de important. S-a constatat că dacă temperatura la nivelul locului de injectare este mai ridicată, crește perfuzia tisulară, accelerând farmacocinetica.

De asemenea, ad­mi­nistrarea intradermală este asociată cu o creștere a absorbţiei insulinei, iar administrarea în jet la nivel subcutanat poate fi asociată și ea cu o absorbţie accelerată.

Controlul glicemic, esenţial

Despre dificultăţile întâmpinate în obţinerea unui control glicemic corespunzător, cu scopul reducerii la minimum a riscului de apariţie a complicaţiilor micro și macrovasculare, a vorbit prof. dr. Gabriela Radulian.

În plus, în cadrul managementului diabetului zaharat trebuie depășite anumite momente de inerţie, intensificând tratamentul. „Intervenţia terapeutică întârziată este asociată cu creșterea riscului de complicaţii”, a subliniat prof. dr. Radulian.

profdrRadulian

Astfel, riscul de boală cardiovasculară la pacienţii cu HbA1c cu o valoare persistent peste 7% în primii doi ani de la diagnosticul DZ tip 2 și la care intensificarea este întârziată mai mult de un an este semnificativ mai mare comparativ cu cei care au o valoare a HbA1c sub 7%.

O opţiune terapeutică ar fi combinaţia fixă insulină glargine – lixisenatidă. Aceasta, conform studiilor, a îmbunătăţit controlul glicemic la persoanele cu DZ tip 2 care au avut un control suboptimal sub tratamentul cu doza maximă de agonist de receptor GLP-1, oferind o opţiune de intensificare simplă, eficientă și bine tolerată, indiferent de regimul terapeutic
urmat anterior.

DZ și formele severe de COVID-19

În prezentarea sa, dr. Radu Tincu a adus în prim-plan un subiect actual: ventilaţia invazivă și non-invazivă în cazul pacienţilor cu DZ spitalizaţi pentru COVID-19. Diabetul zaharat este un factor de risc pentru orice tip de pneumonie și crește severitatea și mortalitatea în cazul infecţiei cu SARS-CoV-2.

Studiile au arătat că hiperglicemia acută și cronică produce modificări la nivelul expresiei receptorilor ACE2, cea acută determinând o creștere a expresiei acestora, permiţând virusului să intre în celule, iar cea cronică determinând o scădere a expresiei, amplificând vulnerabilitatea la inflamaţie.

Referitor la asocierea cu diabetul zaharat, în secţiile de terapie intensivă au fost internaţi pacienţi cu COVID-19 care aveau DZ și pacienţi care au fost diagnosticaţi cu diabet zaharat în timpul spitalizării. În cazurile severe de COVID-19 trebuie iniţiată insulinoterapia cu titrare periodică, alte medicaţii necesitând prudenţă, deoarece asociază anumite efecte adverse.

Pacientul cu DZ poate avea de dinainte o afectare microvasculară la nivel pulmonar, în terapia intensivă utilizându-se conceptul de „plămân diabetic”. La pacienţii din terapia intensivă trebuie plecat cu strategia de ventilaţie protectivă – combinaţie a volumelor tidal și a presiunii utilizate în cazul acestor pacienţi.

Momentan, în lipsa unui ghid de ventilaţie separat pentru COVID-19, se aplică ghidul pentru ARDS (Acute Respiratory Distress Syndrome), cu volume tidal de maxim 8 ml/kgc, preferabil folosindu-se volume de 4-5 ml/kgc, însă cu o presiune de platou (PEEP) nu mai mare de 28-30 cm H2O.

Problema întâmpinată este hipoxemia refractară. Aceasta apare în cazurile severe de COVID-19, greu de controlat, însă au fost utilizate câteva strategii în acest sens: administrarea de relaxante neuromusculare, NO inhalator, adoptarea poziţiei de pronaţie, folosirea HFOV (high frequency oscilatory ventilation) sau ECMO
(extracorporeal membrane oxygenation) etc.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe