Cercetătorii care au dezvoltat o formă de insulină cu administrare orală, care s-a dovedit a fi eficientă în reducerea nivelului glucozei din sânge și în evitarea hipoglicemiei la șoareci, șobolani și babuini și-au propus acum să ducă medicamentul acesta la un alt nivel. Ei și-au propus să includă insulina orală în studii clinice pe oameni cât mai curând, posibil chiar în anul 2025. Oamenii de știință speră astfel că insulina orală va fi disponibilă tuturor pacienților în următorii câțiva ani, scrie New Atlas. 

Potrivit sursei menționate, în 2021 erau 537 de milioane de adulți în întreaga lume care trăiau cu diabet zaharat, adică o persoană din zece. Experții se așteaptă ca acest număr să crească până la 643 milioane de persoane până în anul 2030. Dar în ciuda eforturilor anterioare ale cercetătorilor, nu există în prezent nicio formă de insulină orală disponibilă pe piața farmaceutică. 

Acum, însă, cercetătorii de la UiT The Arctic University of Norway au colaborat cu cercetătorii de la University of Sydney pentru a dezvolta o insulină orală care s-a dovedit deja a fi eficientă în modelele animale. Ei se pregătesc să intre cu acest medicament în etapa de studii clinice pe oameni cât mai curând, chiar începând cu anul viitor. 

„Această modalitate de administrare a insulinei este mai precisă, deoarece în acest fel insulina este introdusă mai rapid în zonele unde corpul are cea mai mare nevoie. Când vi se administrează insulină pe cale injectabilă, cu o seringă, ea se răspândește prin tot corpul, putând cauza efecte adverse nedorite”, a declarat Peter McCourt, unul dintre coautorii studiului. 

Anterior, cercetătorii au descoperit că administrarea acestui medicament către ficat a fost posibilă folosind ceea ce se numește „nanocarriers”, substanțe purtătoare. La persoanele sănătoase, ficatul este zona unde acționează cea mai mare cantitate din insulina secretată de pancreas. Dar să nu uităm că sistemul lor de administrare a insulinei a trebuit să fie unul optim, ca să supraviețuiască factorilor precum aciditatea ridicată din stomac și acțiunea enzimelor digestive, care ar putea să facă multe medicamente practic ineficiente, arată sursa menționată. 

„Noi am creat un inveliș pentru a proteja insulina, împiedicând-o să se descompună în acidul din stomac și să nu fie descompusă de enzimele digestive în calea ei, prin tot sistemul digestiv, păstrând-o astfel în condiții sigure până când ajunge la destinație – mai precis, în ficat”, a mai declarat Peter McCourt. 

Învelișul despre care vorbesc cercetătorii este sensibil la pH și la enzime, este un tip special de polimer. El este aplicat pe mici cantități de insulină. Acest înveliș este descompus în ficat de enzimele care se activează doar atunci când valoarea glicemiei este mare, eliberând insulina pentru a induce depozitarea glucozei în ficat, în mușchi și în grăsime, astfel încât ea să poată fi folosită ca sursă de energie. 

„Asta înseamnă că atunci când glucoza din sânge este mare, există o eliberare rapidă de insulină și – chiar mai important de atât – când glucoza din sânge este scăzută, nu se eliberează nicio cantitate de insulină”, a explicat Nicholas Hunt, autorul principal al acestui studiu. 

Cercetătorii au testat noul tip de insulină orală pe nematode (viermi cilindrici), șoareci, șobolani – înainte de a trece la studiul pe babuini, care au preferat să își ia insulina cu ciocolată. Astfel, pentru a face insulina orală mai „apetisantă”, oamenii de știință au încorporat capsulele de insulină într-o ciocolată fără zahăr. Această abordare a fost bine primită, drept dovadă că babuini au preferat să o înghită pe această cale.