Trăim de mult într-o lume care își propune, declarativ, să așeze pacientul în centrul sistemului de sănătate, dar care uită prea des tocmai de medic și de nevoile pe care acesta le are pentru a-și ajuta cu adevărat pacienţii.

Cartea (Re)Umanizaţi(!) – Reflecţii ghidate despre compasiune, comunicare și dezvăţ în actul medical oferă soluţii pentru a salva ce se mai poate salva din relaţia între un practician real și un pacient real.

Nu judecă, ci ajută

Autorul apelează la studii de specialitate, la exemple personale și ale cunoscuţilor, la citatele unor personalităţi în domeniu și creează o lucrare solidă și emoţionantă, scrisă într-un limbaj accesibil. Cartea, care nu își propune să judece, ci să ajute, e structurată în patru părţi – „De ce?”, „Ce?”, „Cum?”, „Cum ar fi?”.

De ce? Pentru că pacienţii sunt cu atât mai aderenţi la tratament, cu cât personalul medical comunică mai bine, incluzând aici și compasiunea. „Fără compasiune, pacienţii nu se vor simţi capabili să facă faţă, să își înţeleagă și să se ţină de soluţiile terapeutice”, subliniază autorul în lucrarea sa.

Volumul oferă și soluţii concrete, precum „Încearcă să îţi descompui activitatea profesională în elemente și, în funcţie de aspiraţii, să aduci mici îmbunătăţiri la fiecare nivel.

Exemple ar putea fi: comunicarea la telefon cu personalul recepţiei, întâmpinarea pacienţilor, informarea lor în avans atunci când întârzierile programărilor devin evidente, comunicarea fiecărei persoane din cabinet cu pacientul (...), păstrarea legăturii cu pacienţii după plecarea acestora, oferirea de informaţii scrise pentru cele mai frecvent întâlnite situaţii etc.”.

Aprecierea colegilor

Impresionează și multiplele mărturii ale medicilor care au citit cartea și ale căror cuvinte deschid volumul, confirmând importanţa conceptelor abordate de doctorul Iordache. Cităm doar două dintre ele:

„Sunt convins că absolut toţi colegii mei medici pornesc cu un grad mare de compasiune. (...) Din păcate, pe parcursul anilor de facultate și mai ales al celor de rezidenţiat, se pun cărămizi grele ce izolează acest sertar al empatiei, compasiunii faţă de pacient, iar motivele sunt diverse. (...) Această carte (...) ne învaţă că trebuie să fim și medici, și oameni și că da, zâmbetul, empatia și compasiunea faţă de un om aflat în suferinţă încă sunt un panaceu” (dr. Mihai Ranete, radiolog și coordonatorul Caravanei cu Medici, București).

„Într-un sistem medical ce devine tot mai tehnologizat și supus protocoalelor, cartea aceasta ne reamintește că trebuie să fim umani. (...) o carte ce ar trebui să fie materie de studiu în facultăţile de medicină.” (dr. Dorin Bică, Neurochirurgie, București).

Citiți și: Reflexivitate și responsabilitate